În vara anului 2008, inflaţia din Zimbabwe atingea absurdul nivel de 231.000.000%. Banca Centrală încerca pe cât posibil să facă faţă, scrie The Economist, care arată că s-a instituţia chiar a început să tipărească fabuloasa bancnotă de 100 de trilioane de dolari zimbabweni, dar nimeni nu era atât de nebun să accepte bani locali, pentru că valoarea acestora scădea de dimineaţă până seara.

Până la urmă, salvarea economiei acestei ţări chinuite de criză a fost să adopte o nouă monedă: dolarul american.

Băncile au fost lovite cel mai tare. Au trebuit să o ia de la început, dar nu au avut încotro pentru că în jurul acestei inflaţii totul se năruie.

Inflaţia mânca şi din credite şi din depozite: "Nu aveam clienţi, nu aveam depozite, nu aveam venituri", spune un bancher din capitala ţării.

Vă puteţi întreba de unde au venit dolarii americani. Ei bine, statul a cerut un împrumut suficient de mare de bani, pe care Rezerva Federeală Americană l-a acordat destul de repede. A fost îndeajuns cât să se restarteze sistemul financiar. În scurt timp, banii care dispăruseră din ţară în bănci din Londra sau New York s-au întors înapoi.

Apoi, firmele locale au început din nou să ia credite ca să repornească activitatea.

Banii veneau înapoi: depozitele bancare au crescut într-un singur an cu 31%. Cu toate acestea, deşi s-a mai pus pe picioare, sistemul bancar nu e încă sănătos. Mai mult, economia încă e la pământ. Industria statului nu poate concura cu importurile, în principal pentru că este depăşită tehnic.

Deşi, încet-încet, economia dă ceva semne de revenire, există un segment suficient de populaţie care parcă ar dori întoarcerea la moneda locală.

Mai jos, o galerie foto cu ce însemna hiperinflaţia în Zimbabwe: