Ideea e cam de multişor poveste. O băsnea chiar dl Băsescu, magistrul (venerat) al „dreptei româneşti curate”, acum vreo doi ani, când lansa chemarea coagulării unui puternic „pol al forţelor democratice de dreapta” ca reacţie de răspuns la apariţia şi ascensiunea Uniunii Social-Liberale. Uniune care s-a dovedit un proiect de anvergură, ce a spulberat Guvernul MRU şi avea să câştige detaşat şi alegerile locale şi pe cele parlamentare din 2012. De la chemarea băsistă s-au dus doi ani şi-o vară, răstimp în care PDL şi mass-media arondate n-au avut altă obsesie mai mare decât să caute zilnic fisuri în USL şi să anunţe mereu, umplând spaţiul public, cu zvonuri iminente că alianţa dintre social-democraţi şi liberali se destramă azi, mâine şi se face ţăndări. Concomitent, la Cotroceni şi în Modrogan s-au croit planuri măreţe pentru revigorarea dreptei, iniţial sub flamura PDL. S-au născut mişcări, fundaţii preelectorale înainte şi post-referendum, partide de buzunar, care au... coagulat faimoasa ARD, disipată imediat după parlamentarele din decembrie trecut. Polul băsist de dreapta s-a dărâmat... Puzderie de mişcări, care mai de care mai de... dreapta au reapărut pe ruinele lui. Toate fac mult zgomot, fără să fie în stare să elaboreze şi să propună electoratului un proiect credibil.

În urma alegerilor, USL are în parlament 70 la sută din fotoliile de senatori şi deputaţi. O majoritate consistentă, care-i permite să guverneze fără vreo grijă că proiectele Uniunii ar fi în pericol să fie respinse. Opoziţia pe care o fac în legislativ PDL şi PPDD e anemică. Slabă speranţă ca un partid „de televizor” ca al lui Dan Diaconescu, bântuit de dezertări la grămadă, să fie în stare să cenzureze, cât de cât, politica guvernului. Nici PDL-ul lui Vasile Blaga nu este mai isprăvit. Incapabil să vină cu alternative, PDL n-a produs până acum decât „moţiuni simple”, bune ca