După atacul asupra monedei naţionale de la sfârşitul anului 2008, trei-patru persoane au părăsit sistemul bancar. Nu întâmplător acestea nu au pomenit, după ştiinţa mea, niciodată public, faptul că ieşirea lor din bănoasa meserie de trezorier s-a produs pe fondul evenimentelor zbuciumate de atunci. În schimb în numeroase rânduri au atacat banca centrală din poziţia de analişti economici şi desigur independenţi. Pentru mine, cel puţin, aceasta este o dovadă suficientă că nu au fost deloc străini de atacul speculativ.

Cel mai virulent dintre criticii BNR a devenit dl. Lucian Isar , probabil direct proporţional cu funcţia (şi banii) pierduţi cu ani în urmă, aceea de vicepreşedinte al Bancpost, responsabil şi cu trezoreria. Dimensiunile frustrării sale , deşi nu ştiu dacă banca centrală sau clienţii disperaţi de pierderile suferite l-au îndepărtat din aceea funcţie, au fost şi sunt extrem de evidente. Această frustrare a atins maximul zilele acestea când dl Isar a publicat pe blogul personal şi inclusiv pe Vox o opinie în care, ca deobicei, întreaga conducere a BNR, in frunte cu guvernatorul este acuzată de incompetenţă. Dânsul crede , sau mă rog, susţine implicit că atunci când domnia sa şi colegii se aflau la butoane în speranţa că vor duce cursul în bălării realizând astfel profituri consistente pentru clienţii de afară şi propriile buzunare, BNR trebuia să le ofere muniţia necesară.Nu s-a întâmplat aşa şi dlui Isar nu-i mai trece supărarea de un cincinal. S-a vorbit mult şi scris enorm despre atacul speculativ de la finele anului 2008. Cine doreşte să intre în amănunte tehnice are inclusiv la dispoziţie un studiu detaliat al dlui Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului.Cu toate că şi acesta din urmă a fost expediat de Isar în zona incompetenţei şi despre care a declarat la Money Channel că citez „nu citeşte sau nu vrea să înţeleagă piaţa”.În fine , ult