Mihaela Cãtãlina APOSTU
În fiecare zi ochii si gândurile noastre alunecã mãcar pentru câteva clipe asupra paginilor unui ziar. Ne este absolut indispensabil sã nu ne punem la curent cu noile informatii, fie cã ne intereseazã rubrica de sport, fie cã dorim sã aflãm ce se mai întâmplã prin tarã, fie cã doar consultãm rubrica de mondenitãti. În acceptiunea modernã ziarul înseamnã tot ceea ce este nou si spectaculos, dar oare pentru societatea secolului trecut, ziarul reprezenta acelasi lucru? Era sau nu o simplã „cugetare de 1 ban pe zi”, asa cum îl definise, într-un mod cu pronuntat caracter ironic cunoscutul istoric Nicolae Iorga? Sau pentru societatea de atunci ziarul reprezenta mult mai mult, el îmbrãtisa idei, sentimente, trãiri, exprima politica vremii , idealurile unei natiuni? Ne rãspund acestor întrebãri noii fondatori ai periodicului „Vocea Tutovei”, la 50 de ani de la prima aparitie a publicatiei, în numãrul festiv marcãrii acestui eveniment (nr.24 din 1-15 mai 1942) „ Ziarul ne e prieten si sfãtuitor. El ne poate fi si bun îndrumãtor si aprig otrãvitor. În ziar putem gãsi si un critic drept dar si un dusman pãtimas, ziarul ne deschide fereastra sufletului nostru, mai este si un informator bine cãutat spre a aduce vesti din toata lumea si din tot universul , începând cu orasul local, trecând la viata tãrii si întinzând mereu raza de cunoastere. Conducerea maselor si viata natiunilor atârna si de influenta si rãspândirea ziarelor. Ele hotãrãsc curente si înfãptuiri în directia culturii, literaturii moralei, sociologiei, economiei si mai ales contribuie la cimentarea puterii de vitalitate a unei natiuni.”
„Rostul unui ziar” , asa cum se numea articolul din care am citat mai sus, se dorea a fi, ca în zilele noastre, dreptul la replicã al ziaristilor fatã de expresia ironica a lui Nicolae Iorga. Dorind sã justifice pe deplin faptul cã istoricul s-a
