De-a lungul ultimei jumătăţi de deceniu a devenit tot mai străveziu faptul că, pe măsură ce în spaţiul public se înmulţesc odele închinate ideii de monarhie, iar regaliştii de tot felul apar de unde nici nu te aştepţi, în spatele uşilor închise se lucrează, de fapt, la decredibilizarea totală a Casei Regale şi a ţesăturii simbolico-istorice pe care o poartă pe blazon.

A devenit vizibil şi că eforturi intense în acest sens se depun nu doar din exterior, ci şi din interior.

Două evenimente grăitoare pentru modul lipsit de sens în care Casa Regală percepe ceea ce se petrece în România zilelor noastre s-au consumat la finele săptămânii, când, cu ocazia Zilei Regalităţii s-au trezit decoraţi, printre alţii, primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, şi o instituţie – Radiodifuziunea Română.

Sub supravegherea acviliană a „domnului principe” Duda, soţia sa, Principesa Margareta, a ajuns să umple cu darurile solemnităţii şi respectului regal tolbele unor drumeţi cel puţin dubioşi: pe cea a edilului Oprescu - cu Ordinul Coroana României în Grad de Ofiţer, iar pe cea a Radioului Public - cu decoraţia Nihil Sine Deo.

Iar după ce primul şoc îţi lasă puţin răgaz pentru a trage o gură de aer, urmează rapid al doilea: DE CE-ul din spatele acordării respectivelor distincţii.

Din relatările de presă, aflăm că Sorin Oprescu trece în ochii Alteţelor Lor drept un făuritor de lume nouă, într-o Românie, altminteri, atât de prizonieră metehnelor vechi: maestru al bunelor practici în dezvoltare urbană, neobsit apărător al identităţii Capitalei şi a monumentelor sale, suporter generos al monarhiei şi al activităţilor desfăşurate de Casa Regală.

Un portret de mai demn de festivalul ceauşist de canto industrial, „Cântarea României”, nici că se putea.

Înţelegem, însă, din gestul celor două personaje care au monopolizat coordondarea Casei Regale -