Monica Alexandru

De orice pot fi bănuiţi politicienii români, doar de lipsă de fantezie nu. Spun asta luând cunoştinţă de părerea lui Crin Antonescu, cum că existenţa a două zile naţionale, adică 10 Mai şi 1 Decembrie, ar trebui luată în serios. Să zicem că îl luăm şi noi în serios pe dl Antonescu, chiar dacă a făcut declaraţia abia trezit din somn şi cu textul nepregătit anterior. Dacă a avut în vedere considerente electorale, cerute de scăderea îngrijorătoare din ultimele sondaje, înseamnă că ori s-a gândit la o planificare semestrială a Zilelor Naţionale, ori la o nouă Unire Românească. Respectiv, contopirea într-o Vacanţă Mare a tradiţiilor specifice, pornind de la 1 Mai, trecând prin sărbătorile pascale şi culminând cu 10 Mai-ul care, coroborat cu weekendul aferent, ar asigura reînvierea dragostei populare şi de partid. În acest spirit de elan muncitoresc, bisericesc şi câmpenesc, de ce nu am repartiza trimestrial Ziua Naţională, să nu aibă poporul timp să uite că nici noi nu îl uităm pe El? Bunăoară, pentru primul trimestru, ziua de 8 ianuarie ar fi cum nu se poate mai potrivită ca Zi Naţională, fiind cea în care s-a instituit nemuritoarea funcţie de „paharnic” în Ţara Românească. Ataşată la festivităţile precedente, ale Bobotezei şi Sf. Ioan, ar rezulta iarăşi o ferventă şi neîntreruptă prin muncă sărbătorire, începând din 25 Decembrie. Pentru trimestrul doi chestiunea e deja lămurită, prin propunerea prezidenţiabilului, să vedem cum o adecvăm pe trimestrul trei. E clar că aici nu există alternativă, 23 August neavând vreo contracandidată serioasă. Cum Dumnezeu nu doarme, când e vorba de credincioşii lui ultra-ortodocşi, se lipeşte şi Naţionala asta excelent de un weekend. Faptul că îi urmează urâta zi de luni trebuie rezolvată de fiecare pe cont propriu, statul îţi dă, dar nu ţi le bagă pe toate în traistă, mai trebuie să facă şi fiecare câte un efort şi