Reporter: Ce reprezintă medicina de urgenţă?
Remus Mitre: În România, spre deosebire de alte ţări mai dezvoltate, cum ar fi Marea Britanie sau S.U.A., medicina de urgenţă este o specialitate relativ nouă –debutul a fost în anul 1993. Are două mari componente, anume: medicina prespitalicească, iar rolul acestei ramuri a fost de a coborî terapia intensivă în stradă şi componenta spitalicească care are ca obiectiv diagnosticarea şi acordarea primului ajutor în orice situaţie, care pune în pericol viaţa, la pacienţi de orice vârstă.
Rep.: Este o specializare ocolită de viitorii medici? Care sunt particularităţile medicinii de urgenţă?
R.M.: Dimpotrivă, azi, există un aflux mai mare al absolvenţilor facultăţilor de medicină spre această specialitate, având în vedere condiţiile care s-au creat în ultimii ani; efectiv, unităţile de primire urgenţă au fost dotate cu aparatură şi medicaţie corespunzătoare. În plus, avem o curriculă de pregătire -stagiile prin care, pe parcursul rezidenţiatului, trebuie să te roteşti. De exemplu: un an neurochirurgie, un an anestezie terapie intensivă, şase luni cardiologie, şase luni medicină internă, trei luni ginecologie ş.a.m.d.- care a început să devină un reper pentru ţările europene, ori chiar să fie copiată de ţări cum sunt Italia, Belgia şi asta se datorează, categoric, lui Raed Arafat. Pe de altă parte, într-adevăr, este o ramură dificilă în care nu ai de-a face doar cu halatul alb. Aici, te loveşti de părţile mai puţin plăcute, munceşti de multe ori în stradă, în întuneric, în situaţii de stres mai accentuat, comparativ cu alte specializări.
Un alt aspect deosebit este relaţionarea. În prespital, medicul de urgenţă este un element de legătură între pompieri, cei care se ocupă de descarcerarea victimei, poliţie, membrii familiei, reprezentanţii mass-media. Ajungi să fii un element de legătură î
