Pădurea din care face parte Parcul Crâng, din municipiul Buzău, este de aproape două ori mai întinsă decât Herăstrău şi de zece ori, decât Cişmigiu. Doar o suprafaţă de zece hectare este însă amenajată pentru promenadă şi agrement, restul de peste 170 de hectare de pădure fiind străbătută doar de cărări din pământ, folosite de pădurarii care administrează fondul forestier.

Parcul Crâng este una dintre emblemele Buzăului, de peste un secol încoace. El a fost amenajat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, într-o pădure de la marginea oraşului, o rămăşiţă a Codrilor Vlăsiei, denumirea în slava veche a Valahiei. Cel mai mare parc buzoian este, aşadar, o relicvă din cea mai vastă pădure a Valahiei, care în perioada Evului Mediu se întindea pe teritoriile actualelor judeţe Prahova, Ialomiţa, Ilfov şi Buzău. Aici se ascundeau haiduci, tâlhari care tăiau calea trăsurilor boiereşti dar şi populaţia târgurilor din zonă, atunci când năvăleau armate străine.

Pădurea are o vechime de peste cinci secole

Prima atestare a pădurii cu numele de ”Crâng” datează de pe 23 octombrie 1568, când Alexandru II Mircea, voievod al Ţării Româneşti, a folosit denumirea de Crângul Târgului într-un act prin care reafirma proprietatea Episcopiei Buzăului asupra acelui teren.

Potrivit unor surse istorice, buzoienii au început să folosească pădurea ca loc de agrement din anul 1828. Două decenii mai târziu, în 1850, o parte din pădure a fost cedată de către Episcopie comunităţii locale, porţiune care a fost transformată în grădină publică pe vremea domniei lui Barbu Ştirbei. În 1863, după ce legea secularizării averilor mănăstireşti propusă de Cuza a fost adoptată de Parlament, pădurea Crâng a fost naţionalizată şi trecută în administrarea Guvernului, oraşul păstrând în administrare porţiunea unde era amenajată grădina public. Consiliul L