În centrul Constanţei se „mândresc”, de prea mulţi ani, nişte „opere de artă”. Sunt amplasate pe locul fostului Hotel Continental, sunt ruginite, vopseaua de pe ele s-a cam dus. Cei mai mulţi dintre constănţeni nu au habar ce reprezintă „fierătăniile” respective. Mai mult, creaţiile sunt considerate inestetice şi deranjează tocmai prin faptul că se află într-o zonă reprezentativă pentru Constanţa. Constănţenii nu se raportează la aceste obiecte de... arhitectură urbană aşa cum se raportează, spre exemplu, la Cazino, la Vila Şuţu, la Casa cu Lei. De fapt, nu se raportează în niciun fel la ele. Îi deranjează atunci când ele apar în câmpul lor vizual.
L-am întrebat pe artistul plastic Ion Tiţoiu cine a semnat creaţiile, căci ele au fost realizate în timpul unei tabere coordonate de maestru. Unor „artişti mari”, a venit răspunsul lui Tiţoiu. Atât de mari, încât maestrul nu-şi aduce aminte numele lor. Artişti consacraţi, ale căror nume zac într-o agendă pe care, pentru că ieri nu se afla în Constanţa, artistul nu o poate consulta, fapt pentru care numele marilor creatori rămân necunoscute, străine nouă, muritorilor de rând.
„Nu ştiţi ce reprezintă lucrările, sunteţi laconică”, a venit replica lui Tiţoiu. Nu, maestre, nu despre asta vorbim. V-am întrebat cine sunt foştii studenţi pe care i-aţi coordonat în urmă cu aproximativ zece ani şi ale căror obiecte decorative se lăfăie şi acum în centrul Constanţei. Sunt doar curioasă să aflu cine, în funcţie de ce criterii a decis ca aceste creaţii să fie expuse acolo, în lipsa unui context adecvat, a unei „poveşti”. Sunt contrariată de faptul că recunoaşteţi senin că nu-mi puteţi oferi numele lor. Sunt neplăcut surprinsă să constat că atât contează acele opere, cât să nu vă amintiţi numele artiştilor. Sunt indignată să vă aud declarând că „nu că n-au valoare, dar...”. Păi cum vine asta, „nu că n-au, dar”? Aşa „cântărim
