S-a sculat umorul din Gabriel Oprea şi a dat pe dinafară. Întrebat ce face el pe la Guvern, individul ăsta, despre care am crezut tot timpul că nu ştie să vorbească din cauză că latră mai tot timpul, a zis că-l păzeşte pe Ponta. Asta da, asta e o treabă de maximă importanţă pentru ţară, pentru că fără paza asta efectuată de Oprea, Ponta stătea tot timpul cu frica în sânul Dacianei şi nu era bine, că rămânea ţara necondusă. Sau, cine ştie, poate era mai bine, că de guvernaţi am dus-o tot timpul prost. Fără să fim conduşi poate ne-am descurca mai bine...

Oprea a ţinut să-şi exprime şi marele respect pe care îl poartă premierului, dar fără să precizeze unde-l poartă. Se poate bănui că în rucsacul în care-şi ţine ciorapii şi izmenele purtate la ultima aplicaţie la care a participat el ca militar de carieră, mare general de armată, aproape mareşal. Respectul ăsta probabil e aruncat peste respectul pe care-l mai poartă încă şi lui Adrian Năstase, că şi de infractorul ăsta zicea Oprea că impunea şi mai impune încă respect. E inutil să mă mai întreb în ce lume normală un infractor poate să impună respect. Poate doar în lumea în care trăieşte Găbiţă Oprea, da’ aia nu-i normală, cu siguranţă.

Obişnuit mai mult să latre, Oprea nu prea ştie să vorbeşte, din care cauză face gafe chiar şi atunci când vrea să dea o limbă delicată între bucile mai marilor zilei. Scremându-se din greu, pupincuristul a zis următoarea vorbă mare despre Ponta: „îl cunosc foarte bine, dar îl respect foarte mult pe premier.” Un cuvânt din toată linguşeala asta scârboasă strică tot efectul urmărit de Oprea: „dar”. Din formularea lui Oprea rezultă că cine îl cunoaşte foarte bine pe premier nu mai poate să-l şi respecte, dar el, totuşi, băiat de trupă cu inima mare, trece peste toate şi îl respectă în continuare. Ponta ar trebui să fie supărat pe lătrătorul ăsta de pază şi