În condițiile în care modelul de sustenabilitate financiară pe care s-a bazat jurnalismul tradițional până acum e în disoluție, nu doar la noi, ci și în lume, e greu să fii optimist cu privire la perspectivele de însănătoșire ale jurnalismului autohton, care, în plus, mai duce și o lipsă acută de caractere.

Zilele trecute, a fost făcut public Raportul FreeEx - Active Watch privind Libertatea presei în România - 2012. Cele 87 de pagini acoperă o cantitate impresionantă de informații, de la pre­si­u­nile exercitate la nivel po­litic sau de către patroni asupra jurnaliștilor până la procesele de calomnie și în­grădiri ale libertății de ex­presie. În ansamblu, e vor­ba de un material factual considerabil, sprijinit pe o amplă documentare.

E drept, maniera în care au­torii interpretează în­gră­di­rea libertății de expresie este, în unele ca­zuri, excesivă. Spre exemplu, a plasa în acest registru faptul că deputatul Ioan Ghi­șe a fost împiedicat să se dezbrace de că­mașă pentru a afișa un tricou inscripționat cu mesaje de protest împotriva preșe­din­telui la recepția de 1 Decembrie de la Co­troceni (aspect căruia i se alocă un titlu distinct - Cap. 1.2 -, Parlamentar dat afa­ră de la recepţia prezidenţială de 1 De­cembrie) e o interpretare discutabilă. Pâ­nă la urmă, libertatea de expresie nu poa­te să facă abstracție totală de anumite con­strângeri de bun-simț, cu atât mai mult cu cât personajul cu pricina nu avusese pâ­nă atunci niciun fel de opreliști în a-și ex­prima convingerile politice pe toate ca­na­lele media. Trebuie să facem totuși dis­tincție între exercitarea libertății de ex­pre­sie și o mostră evidentă de exhibiționism politic ieftin.

În aceeași categorie intră maniera în care Active Watch critică aprecierile făcute în raportul MCV, care denunța presiunile ne­justificate și actele de intimidare de către mijloacele de informare în masă