- Social - nr. 92 / 14 Mai, 2013 Desi publicul a venit in numar mai mare decat ne asteptam, spectacolul "Silvia” cu care s-a deschis microstagiunea Operetei nu s-a regasit in spiritul lui Emerich Kalman, desi unii maghiari au considerat acest lucru, nu am inteles de ce s-au fluturat stegulete unguresti, fiindca, altfel, opereta suna bine doar in limba maghiara. Nu s-a inteles deloc traducerea in romana a celor mai cunoscute bucati muzicale, in ceea ce priveste slagarele, preferando ca voce si prezenta pe targumureseanca Annamaria Dancs, care canta foarte bine opereta intr-un concert de la Palatul Culturii, de care imi amintesc, cu cateva fragmente, avand o varsta mai normala pentru a purta rochia de mireasa decat Silvia Sohterus, cu tot respectul pentru personalitatea ei. Spectacolul Operetei bucurestene s-a "urnit” insa in partea a doua, odata cu decorul vienez, aparand si uniforme frumoase, dar si mult kitch; dintre voci, s-au remarcat in special cele masculine, de departe detasandu-se Ernest Fazakas si Florin Budnaru, chiar in roluri secundare, mai bine jucate decat cele principale. Poate ca mi-ar fi placut spectacolul daca sar fi pus mai mult accent pe voci decat pe "recuzita”, din cate imi amintesc, in nici o opera italiana pe care am urmarit-o nu au fost necesare drapele cu aceleasi culori, de aceea pentru mine ramane un mister de ce decorul a continut aceste elemente. Paradoxal, vocile masculine au fost mai bune decat cele feminine. In "Cocoselul neascultator” am avut iar cateva surprize neplacute, de la problema locurilor din sala mica de la Ariel pana la faptul ca in rolul titular se afla iar, anacronic, o doamna cu cativa zeci de ani mai in varsta decat personajul, ca si faptul ca s-a cantat cu playback, ceea ce la opereta e inadmisibil. "Harap Alb” al trupei de aici e mult mai bun, incomparabil. M-am intrebat ce criterii mai exista la opereta nationala, f