Cazul Poşta Română e încă un scenariu ca la carte de viziune guvernamentală solidă şi unidirecţională. Nu e pur şi simplu corupţie, căpuşare (despre care s-a scris mult – una dintre sinteze aici). Este corupţie pentru că trebuie oricum privatizată. E o nuanţă importantă. Statul român transmite: sîntem cleptomani, nu ne putem abţine s-o furăm, vă rog s-o vindeţi pentru că altfel mai tragem nişte contracte de reparat ştampile, mai renovăm nişte sedii şi tot aşa. Guvernul Boc a fost dezastruos, sigur, dar DNA l-a investigat inclusiv pe Nica în primul lui mandat (sursa).
Angajaţii POştei, Arpechim şi o sută de mineri veniţi la Bucureşti sînt în stradă. Unde e o solidarizare fermă a sindicatelor? Avem carteluri, alianţe şi toţi par paralizaţi de simplul fapt că ştiu deja ce s-a întîmplat. La Oltchim e ba corupţie, ba sabotare chiar din partea statului român. La Poşta Română pare un traseu inevitabil către concedieri şi vînzare rapidă.
Nu de tot paralizaţi. Cartel Alfa e îngrijorat:
Confederatia Nationala Sindicala “Cartel ALFA” remarca cu ingrijorare faptul ca tensiunile sociale se acutizeaza, numarul celor care isi striga disperarea pentru ca isi pierd locurile de munca, fara sansa de a gasi altul, creste de la o zi la alta. (aici)
E momentul pentru o acţiune serioasă din partea tuturor sindicatelor şi federaţiilor. A trecut un an şi direcţia pare clar anti-angajaţi. Fiecare a luptat într-o manieră fărîmiţată cu o eficienţă aproape zero: cei de la Dacia cu ale lor, Mechel şi Arpechim cu disperarea lor, Poşta cu disperarea ei. Fiecare acţiune a fost sabotată de presă şi de guvernare imediat: acum e îngrijorare că n-ajung pensiile din cauza protestatarilor de la Poştă…
Între timp, Biserica
Între timp, ministrul agriculturii semnează un protocol halucinant cu Patriarhia. Preoţii vor face lobby pentru o europenizare a agriculturii, pentru a
