Paştile Blajinilor cade întotdeauna în ziua de luni din a doua săptămâna după Paşti. Această sărbătoare stranie, despre care circulă nenumărate poveşti, deschide Săptămâna Neagră, aflată tot sub semnul morţii, în care se spune că nu-i bine să faci pomeni că se înnegresc colacii, n-ai voie să lucrezi că ţi se face negru înaintea ochilor, nu trebuie să pui cloşti pentru că se înnegresc ouăle…  I se mai spune Paştele Rohmanilor sau Mătcălăul. Mătcălăul e patronul fetelor care, în această zi se prind “mătcuţe”, adică surori de cruce. E închipuit ca frate mai mic al Paştelui, jumătate om şi jumătate înger, frumos şi nemuritor, pe care însă nu-l mai putem vedea din cauză că s-a spurcat lumea. Se crede că în această zi sufletele morţilor se întorc acasă pentru a se ospăta, iar dacă cineva uită să le împartă de pomană, vin noaptea să ceară  de mâncare.  E ziua Blajinilor şi trebuie respectată aşa cum se cuvine.  Blajinii sunt entităţi mito-folclorice despre care se povesteşte că trăiesc pe Tărâmul Celălalt, în Ostroavele Albe ale Apei Sâmbetei, râu mitic aflat la horatul dintre cele două lumi. Li se mai spune ragmani, rohmani sau rugmani şi se crede că s-au întrupat din sufletele curate ale copiilor morţi nebotezaţi sau că ar fi descendenţi ai oamenilor primordiali, prezenţi la facerea lumii. Singurul moment din an când oamenii pot comunica cu ei este cel pascal. Atunci, fetele “mari” şi femeile “iertate” aruncă coji de ouă vopsite pe în râuri pentru ca, o săptămână mai târziu, să primească şi ei vestea Învierii. În poveştile populare, Blajinii sunt blânzi, înţelepţi şi pururi fericiţi, nu cunosc războiul, răul, ura ori minciuna iar dacă lipeşti urechea de pământ, îi poţi auzi cum se bucură de sărbătoare. Se spune că de Paştile lor se căsătoresc şi, pentru a-şi duce neamul,  rămân împreună cu nevestele între 6 şi 30 de zile, trăind apoi numai în post şi rugăciune. Sărbătoare