Ruxandra Cesereanu a fost dintotdeauna un scriitor surprinzător. Dar „surprinzător“ e tot mai puțin un termen care să surprindă, iar asta i se potrivește foarte bine autoarei. Cred că ar fi de acord să considerăm fenomenul drept semn că s-a mai schimbat câte ceva în mentalul nostru colectiv.

Poetă mai întâi și universitar pe parcurs, Ru­xandra Cesereanu a devenit în timp unul dintre cei mai harnici cercetători ai fenomenului totalitarist, concomitent cu o carieră de prozator în­drăz­­neț, care a forțat, cu ta­lent și autocontrol cul­tural strict, limitele lite­ra­tu­rii erotice (Tricephalos, Ne­bulon). A fondat și ani­mă la Cluj Phan­­tas­ma, un grup de cer­ce­tare, dar și o mișcare in­te­lectuală dis­tinctă, care își propune re­construcția me­moriei co­lective referitoare la ex­pe­riența totalitară. Se pornește de la premisa formulată de Alain Besançon, și citată undeva de Ruxandra Cesereanu, despre cum călăii sunt am­nis­tiați, iar cei care ar trebui să ia poziție su­feră de amnezie. Două forme distincte ale pierderii memoriei, așadar, la fel de pe­ri­culoase și care trebuie abordate cu mij­loace diferite. Pe de o parte, adevărul tre­buie, cum-necum, adus la lumină. Pe de al­tă parte, ar trebui găsit și antidotul la acest reflex amnezic al societăților post­co­muniste și parțial comunizate.

Phantasma se consideră aptă să ac­ționeze mai ales în a doua ches­tiune. O face combinând cer­ce­tarea istorică cu arheologia în te­renul istoriei mici, psi­ho­logia cu sociologia, locurile comune cu re­flecția asu­pra lor, autoanaliza, anamneza și resursele echilibrante ale literaturii. Oda­tă puse la­o­laltă, nu este exclusă declanșarea unei re­acții „chimice“ cu totul noi, iar aici se ie­se din limitele cercetării reci, către o emo­ționantă investiție de speranță în succesul nedeductiv, de tip, să-i spunem, alchi­mic.

Când își propune reconstituirea ex