Şi dacă guvernul Ponta ar pune toate pensiile pe card, aşa cum i-a ameninţat pe poştaşii-grevişti - fapt care ar conduce la pierderea celui mai important contract al Poştei Române - cum ar mai putea fi posibilă “privatizarea de succes” a CNPR, pe care şi-o doreşte premierul?!
Pentru ce ar cumpăra cineva o instituţie care trăieşte din mila lui Victor Ponta? "Noi am preluat Poşta Română nu doar în faliment, ci şi cu uriaşe fraude. Încercăm să o salvăm cu o privatizare de succes. Dar să nu dai pensiile oamenilor e inadmisibil şi inacceptabil. Poşta mai trăieşte în primul rând pentru că noi punem pensiile prin poştă. Altfel, le punem pe card. Există soluţii. Eu nu vreau să mă gândesc la alte soluţii, pentru că asta înseamnă că jumătate din personal pleacă acasă. Ar fi grav pentru Poşta Română. Pentru pensionari, nu", a declanşat premierul micul său şantaj împotriva “poştaşilor inumani”, după cum i-a caracterizat ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu.
Eu mi-i şi închipui pe sărmanii pensionari – unii dintre ei fiind chiar cei care urcau scara, în genunchi, zilele-astea, pe la tot felul de instituţii ale statului, plătitoare de ajutoare sociale şi de handicap – cum pleacă ei la drum, în zi de pensie, cu maşini, basculante, căruţe, vapoare, lotci, sănii, schiuri, grăbindu-se către cel mai apropiat oraş de comuna, satul, cătunul ori casa lor răzleaţă pe vreun munte ori pe vreun deal, ca să-şi extragă banul din bancomat.
Sau poate că va ordona guvernul instalarea, în fiecare primărie din ţară, a câte unui bancomat guvernamental?
Eu zic că e inadmisibil, în calitate de premier, să ajungi la astfel de ameninţări absurde lipsite de seriozitate şi decenţă, în loc să-ţi trimiţi omul de la conducerea Poştei Române, instalat acolo politic, şi plătit cu 11.000 de euro pe lună - după cum susţin poştaşii -, ca să discute cu oamenii. Să-i întrebe, eventual, ce
