În 1972, premierul Maurer a suferit un grav accident, soldat cu 13 intervenţii chirurgicale. Un accident ,,organizat” a susţinut fostul premier, opinie împărtăşită şi de alţi foşti demnitari. Cine era mai intersat însă de scoaterea lui din politică: Nicolae Ceauşescu sau sovieticii?
Premierului nu-i păsase când foştii tovarăşi ai lui Dej şi ai săi fuseseră scoşi din scenă. S-a pomenit şi el fără susţinători când a vrut să iasă la rampă. A tatonat terenul, fără izbândă, în discuţiile cu demnitari locali la vânători. A încercat apoi marea cu degetul, în 1973, susţinând, la Cluj, o cuvântare cu titlul de inspiraţie leninistă „Mai bine mai puţin dar mai bine”. Citându-l pe întemeietorul „noii lumi”, în centrul cosmopolitei provincii, Maurer căutase adepţi ai raţionalizării ritmurilor de dezvoltare impuse de Ceauşescu. N-a găsit niciunul, după propria-i mărturie (Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, Bucureşti, Compania, 2008). Astfel că în 1974 şi-a dat demisia ,,din motive de sănătate” fiind înlocuit cu Manea Mănescu, intelectualul preferat de Ceauşescu.
Cea mai generoasă pensionare din România
Ţinând seama de accidentul suferit de Maurer, în 1972, soldat cu 13 operaţii, faptul putea fi apreciat ca o retragere oportună. Iar decizia lui Ceauşescu ca fostul premier să beneficieze în continuare de reşedinţele vechi, şofer, personal de pază şi menaj, toate terenurile de vânătoare din România şi de o pensie egală cu salariul ce-l avusese, a fost apreciat ca act de generozitate şi recunoştinţă faţă de serviciile acestuia. Asemenea generozitate n-a arătat Ceauşescu nimănui.
Pasibil de interpretări contradictorii este însă accidentul din 1972. După căderea regimului, cu pensia mult redusă şi ameninţat de noua echipă din fruntea României cu darea afară din impozanta vilă de pe Aviatorilor 104, Maurer l-a învinuit pe Ceauşescu de intenţii criminale. ,,Mi-a
