Atunci: va încerca să ţină în ţară cele câteva miliarde de euro care vor intra în conturile fondurilor de pensii private în următorii ani şi care va trebui să fie investite pe pieţe reglementate de capital, oferindu-le şansa de a realiza plasamente în instrumente financiare listate în România.
Va promova o legislaţie care va stimula, eventual prin facilităţi fiscale, finanţarea economiei prin piaţa de capital, inclusiv a IMM-urilor (un sistem de finanţare a IMM-urilor prin crowdfunding ar putea să funcţioneze în mod facil şi eficient, sub supravegherea autorităţii pieţei de capital, după modelul JOBS Act din SUA).
Va urmări ca aplicarea legilor să se facă în sensul creşterii lichidităţii şi al stimulării tranzacţionării şi nu în sensul descurajării acestora.
Va asigura cadrul legal necesar pentru predictibilitatea şi celeritatea pronunţării hotărârilor judecătoreşti şi pentru o jurisprudenţă unitară, în scopul construirii încrederii investitorilor în remediile judiciare ce operează în cazul în care sunt prejudiciaţi. Un prim pas este utilizarea unor experţi în cadrul tuturor dosarelor, civile, penale sau administrative, iar cel de-al doilea îl reprezintă crearea unor complete specializate pentru litigiile legate de pieţele financiare.
Va gândi o schimbare de paradigmă în domeniul legal, dând forţă şi responsabilitate puterii judecătoreşti prin creşterea importanţei precedentului judiciar, întrucât numai astfel se poate clădi încrederea actorilor economici în soluţionarea nediscriminatorie şi unitară a litigiilor. Altfel, existând două soluţii contradictorii cu privire la aceeaşi situaţie, investitorii vor fi tentaţi, în mod justificat ori nu, să considere că una dintre ele a fost obţinută prin corupţie.
Va reglementa pieţele exact atât cât este nevoie pentru funcţionarea lor eficientă şi pentru creşterea încrederii investitorilor ş