De obicei, raportul Freeex al Agenției de Monitorizare a Presei – Active Watch se lansează pe 3 mai, ziua Mondială a Libertății Presei. Din nefericire pentru libertatea presei, care tremura nerăbdătoare așteptând raportul, 3 mai a picat, anul acesta, în plină mini-vacanță, așa că salvatorilor de Vamă le-a fost greu să revină într-un mediu mai curat pentru a prezenta concluziile lor despre starea presei românești. Asta e, oamenii muncesc un an de zile la alcătuirea acelui raport, așa că le putem îngădui un mic repaos.

Numai că, de data asta, repaosul a părut ceva mai lung. Atât de lung, încât se întinde pe 82 de pagini care încep bombastic, continuă fâsâit și se sfârșesc lamentabil. Practic, nu pare deloc un raport al unor profesioniști, întocmit temeinic în timp, spre a binemerita finanțarea oferită generos de sponsori, ci lasă mai degrabă impresia unei colecții de informații din presă despre problemele unei părți a presei și ale câtorva oameni cărora le-au fost încălcate drepturile la libera exprimare.

Tot practic, raportul Freeex are ceva bun: faptul că 12 autori (atâția numără raportul) și 6 ajutoare de nădejde pot trăi de pe urma presei prestând la un nivel atât de superficial dovedește că presa nu e chiar atât de moartă precum se spune, dacă poate pune pe masa unor oengiști o pâine destul de albă.

Şi spun superficial asumându-mi, asemeni președintelui în exercițiu, termenul. N-am să vă trec prin cele 82 de pagini, n-am să iau peste picior concluziile și recomandările puerile făcute de către respectivii oengiști. e ușor să faci asta, aproape la fel de ușor cum le este lor să-și dea cu părerea fără a avea habar ce se întâmplă, de fapt, în presă. Dar, probabil, finanțatorii sunt mulțumiți dacă li se dau câteva paragrafe mai bombastice, care par a reflecta o amănunțită cercetare.

Obsesia raportului pare a fi infiltrarea presei de către