De bine ce scriserăm, săptămîna trecută, despre retragerea lui Jean „Lordul“ Pădureanu de la Gloria Bistrița, poftim – coincidență! –, se retrage și Sir Alex Ferguson de la Manchester United. La noi, l-am fi tratat ca pe un fel de Nea Sandu Scoțianu’. La ei, și-a căpătat titlul de nobil, de la Regină. E drept, ar avea și oarece argumente la CV-ul pentru înnobilare. În cei 27 de ani de domnie, ca antrenor, a luat treisprezece titluri de campion, cinci Cupe ale Angliei, patru Cupe ale Ligii, două trofee Champions League, evident, bașca diverse Supercupe, mărunțiș. Hai că nu-i chiar de colo! La retragere, Sir Alex lasă Man. U. pe locul 1, campioană. Lordul Jean lasă Gl. B. pe ultimul loc, retrogradată. Ar fi, și asta, încă o diferență între sirii lor și lorjii noștri.
Alex, odată chemat la Manchester, știa că moștenește o tradiție (pe atunci, decăzută) și că, pentru a fi demn de ea, trebuie s-o îmbogățească și s-o lase urmașilor. Jean, ajuns la Bistrița, a construit din nimic o mașinărie funcțională, alimentată cu descurcăreală – capodopera unui singur om, programată să moară odată cu dispariția Marelui Creator Combinator. Iată încă o diferență între cluburile lor și ale noastre.
Ar mai fi și alte diferențe. De exemplu, că Rapid și U. Cluj nu și-au luat licența (pe partea economică, mă-nțelegi!) și pică în liga secundă. La ei, la englezi, n-ar fi o dramă. La noi, e mare tragedie. Pe bună dreptate, e trist că tocma’ echipele astea cu mare tradiție (brand-uri, cum le zice acum) retrogradează în halul acesta. Dar – vorba clasicilor – care-i problema? Au mai jucat în B, se vor întoarce acolo unde le e locul. Administratorii incompetenți, lacomi și (poate) hoți sînt trecători. Un club serios trăiește demn, alături de suporteri, în orice poziție s-ar afla. De aici altă departajare fotbalistică anglo-română. La ei, tradiția se construiește de vreo 150 de ani.
