Preot loan ŞTEFĂNESCU

Sunt adevăruri pe care le conştientizăm foarte puţin. Unul dintre ele este faptul că binele sau răul, virtutea sau păcatul nostru nu ne privesc numai pe noi, ci au dimensiuni comunitare, mondiale, pozitive sau negative. Direct sau indirect, ele influenţează întreaga lume. Cu alte cuvinte, suntem responsabili pentru tot ce se întâmplă în lume.

Din păcate, acest adevăr îl ignorăm sau nu vrem să auzim de el. De aceea credem că, pentru toate relele care se întâmplă în noi sau în jurul nostru, sunt de vină numai alţii sau chiar Dumnezeu. Aruncăm vina pe alţii şi nu luăm asupra noastră nicio responsabilitate. Acest fapt are consecinţe grave nu numai pentru noi, ci şi pentru mediul nostru apropiat, pentru societate şi chiar pentru lumea întreagă.

Am mers odată la spital să-mi vizitez mama. Pe patul de alături era o bolnavă care suferea mult. La un moment dat s-a întors şi m-a privit. Văitându-se, mi-a zis: “Părinte, toate le-a făcut bune Dumnezeu, în afară de boli. De ce a trebuit să creeze bolile şi să suferim?” Era o întrebare care atunci m-a şocat. Şi mi-am pus întrebări: Dacă Dumnezeu e bun, de ce suferă oamenii? De ce au asemenea dureri chinuitoare? De ce sunt războaie, calamităţi naturale, ură între oameni? Mulţi şi-au pus, poate, aceste întrebări şi au încercat tot felul de răspunsuri. Cu toate acestea, problema răului pare să rămână un mister.

Biserica însă dă un răspuns. Bazându-se pe învăţătura Sf. Scripturi, ea spune că: Dumnezeu nu a creat nimic rău şi urât în lume. Dumnezeu fiind bun, nu era posibil să creeze ceva care să nu fie bun. Şi pe om l-a creat bun şi sănătos, l-a creat nu ca pe o marionetă sau robot, ci l-a creat fiinţă cu logică, cu puterea de a gândi, şi cu stăpânire de sine, cu puterea libertăţii. Această libertate pe care i-a dăruit-o omului, Dumnezeu o respectă şi nu o încalcă!

Omul însă este isp