Federalii au găsit vinovatul pentru falimentele din Liga 1: UEFA, care a profitat cu neruşinare de neatenţia lor

În materie de licenţiere, cea mai îndrăzneaţă promisiune a fost lansată, discret, de Mircea Sandu. Pe 1 iunie, Adunarea Generală ar urma să decidă că echipele care nu joacă în cupele europene nu au nevoie de licenţă de tip european.

Fotbaliştii cu salariile la zi, achitarea taxelor către stat şi a datoriilor către alte cluburi, toate aceste cerinţe au fost descrise de Dumitru Dragomir ca fiind “de o duritate extraordinară”. În conferinţa de presă pentru depresurizare, şeful Ligii a expediat cu şut pisica în curtea UEFA: “Noi trebuia, atunci cînd am luat acest dosar de licenţiere şi l-am semnat, să fim foarte atenţi!”. Uite c-a spus-o! Plutea în aer, ca puful de plop. I-a escrocat UEFA! I-a tras pe sfoară! Regulile propuse de nemţi şi votate la Nyon, inclusiv de către Mircea Sandu, le stau conducătorilor din Liga 1 ca un spin în coaste.

Ce variante aveau şefii fotbalului românesc? Să nu semneze şi să iasă din UEFA. Ori să vină cu un alt model decît cel actual, al fair-play-ului financiar, propus de DFB, Federaţia Germană de Fotbal. Să propună modelul ingineriei financiare la infinit! Problemele cu licenţierea în Liga 1 escaladează nebănuite tensiuni la nivel diplomatic, după cum le formulează şeful LPF: “Se putea doar dacă din timp se anulau clauzele licenţierii dintre România şi Elveţia, respectiv federaţia şi UEFA”. Ei, da, pentru cauze umanitare, limitate la un grup restrîns de persoane, federalii sînt pe punctul să declare război unei ţări neutre. Şi să-l şi cîştige, mergînd vitejeşte pe burtă.

În realitate, raportul de forţe între UEFA şi FRF este mult mai puţin echilibrat decît se vede de la Bucureşti. Rapid, “U” Cluj şi Severin mai pot obţine licenţa doar dacă merg la TAS. Chiar dacă Dragomir tună şi fulgeră împotriva “durită