Daca va mai aduceţi aminte, uneori prin mass-media se scrie sau se vorbeşte despre izbucnirea unei posibile crize a alimentelor. Pentru a preveni eventualele urmari ale unei astfel de crize, care înseamnă accesul redus la alimente, inevitabil bogaţii fiind la adăpost de griji, ceea ce ar duce la apariţia de conflicte sângeroase între cei cu bani mulţi şi cei săraci lipiţi pământului. Nu zâmbiţi. Aveţi idee cât de repede foamea îl transformă pe om, determinându-l să fure, să devină, dacă este nevoie, excesiv de violent, chiar ucigaş? în fine, Doamne fereşte de aşa ceva. Parcă văd, politicienii, în campanii electorale, nemaipro-miţând salarii şi pensii mai mari, ci accesul neîngrădit la mâncare sau garantând cioraba şi pâinea zilnică.
Tango cu foamea
Adevărul este că-i posibilă o criză a alimentelor ce va fi cauzată de schimbările climaterice, de poluarea scăpată de sub control şi, fără supărare, ştiu: adevărul doare, chiar de înmulţirea excesivă a rasei umane. Vedeţi, trebuie să existe un echilibru între masa de consumatori de alimente şi capacitatea Terrei de a genera baza necesară alimentării masei totale de consumatori. Dacă este dat peste cap lanţul trofic, la revedere supravieţuire. Veţi întreba: ce este lanţul trofic? în niciun caz nu este lanţul de la biciletă. Lanţul trofic este un şir care enumeră relaţiile de hrănire dintre organismele componente ale unui anumit ecosistem. Fiecare organism depinde, pentru a se hrăni, pentru a supravieţui, pentru a trăi, de membrul anterior al lanţului sau trofic. în altă ordine de idei, lanţul trofic este o unitate funcţională de transformare a substanţei şi de transfer de energie, alcătuită dintr-un şir de specii, pornind de la o bază trofică şi sfârşind cu un răpitor de vârf sau un ultrahiperparazit. Ca să-nţelegeţi mai bine, un exemplu simplificat la maxim. Iarba este prima verigă a lanţului trofic, veriga a d
