- Eşti un închistat! I-a spus demult-demult un partener care l-a trădat. Şi după asta s-a apucat de treabă înfuriat.
Trebuie să ştim că asta i s-a spus când celălalt, din altă tabără, era călare pe putere. Nesimţit. Cum care celălalt? Cel chior, urât şi odios. Aşa obişnuiau duşmanului să-i spună toţi, ca să se răzbune. Şi el se afla în ascensiune. Câştiga banii uşor de peste tot. Îi veneau singuri. Îl servea şi odiosul în multe feluri. O făcea în aşa fel încât ca să nu afle nimeni. Îi zâmbea de pe poziţia actorului bătrân, hârşit. Ştiau numai ei doi cum vine jocul diabolic, în care îi fura pe toţi, uşor, până la piele. În tăcere, se temea deja că îşi va pierde marile abilităţi. Se încărca de trândave otrăvuri, zâmbea. Amândoi erau genii ale melancoliei acolo în vârf. Şi el era făcut pentru puterea supremă. De asta îl ura de moarte pe chior.
De fapt, nu era nici chior şi nici urât. Fusese la viaţa lui un om de acţiune. Era popular. Îi plăceau femeile. Femei îngândurate, mămici, adânci.
- Eşti un închistat! Auzea asta tot mai des, când se învenina prea mult. Într-o zi, şi soţia lui i-a spus cu acelaşi ton bizar. Îi plăceau şi lui femeile pe ascuns. Înainte de a adormi, ca să-şi liniştească sufletul, călca mereu pe bec. O dezbrăcase pe una luni întregi. O masa pe spate, doar cu buricele degetelor ajungea la piept. Buricele degetelor îl luminau. Începuse să fie atent la ea şi ziua. Îi vorbea mai puţin apăsat, o uita când era vorba de prea multe munci. N-o chemase încă la biroul său. Şi ce birou! Nu avea îndrăzneala. Amâna marile plăceri după primirea supremei puteri. Avea un birou închiriat, cu antreu măreţ, şi baie cu jacuzzi, restul, dormitor. Acolo îi crescuseră oare fălcile, buzele, ce nu i se mai vedeau? Îi tremurau jignitor şoldurile. Îi tremura neputincios şi spatele de sus. Aşa îşi alinta un gheb cu o pădure de peri, din care a crescut în faţă o