A doua zi de proteste spontane ale angajaţilor Poştei Române le-a dat acestora un nou prilej să-şi spună nemulţumirile, cea mai invocată fiind legată de salarii, şi să vină chiar cu propuneri privind concedierile, pe principiul "să-i dea afară pe cei în pragul pensiei".
Marţi dimineaţă, Bucureşti, Oficiul Poştal nr. 39 din Şoseaua Iancului. În faţa unităţii s-au adunat, ca şi luni, aproximativ 50 de salariaţi de la Poştă.
Stau de vorbă, în grupuri, în aşteptarea unor veşti. Nu ştiu exact ce se va întâmpla azi sau mâine. Nu ştiu cât va continua greva şi nici unde discută liderii lor cu directorii. Au auzit, însă, că se poartă negocieri.
Limpede e un singur lucru: oamenii nu sunt de acord să le fie reduse lefurile, "şi aşa mici", să le fie micşorat programul şi să fie daţi afară o parte din ei.
"Vor să ne reducă programul de muncă, pe hârtie, să ne ia sporurile şi să muncim la fel. Oricum, şi acum, nu muncim doar opt ore. Noi muncim câte 10, 12, 14 ore pe zi. O să stăm aici până când sunt de acord să discute cu sindicatul şi să semneze, negru pe alb, nu vorbe, că nu vor da afară dintre noi", spune o femeie în vârstă de 47 de ani.
Tot ea, revoltată de faptul că şi-ar putea pierde slujba, avansează şi o soluţie: "De ce nu-i scoate pe cei care mai au puţin până la pensie, că sunt şi foarte mulţi, fără să dea afară pe unul de 40-50 de ani, pe care nu-l mai angajează nimeni? Sunt oameni care trebuie să iasă la pensie exact câţi trebuie să dea afară. De ce îl dă afară pe ăla de 50 de ani? Cine-l mai angajează?".
Revolta femeii are şi iz de resemnare, pentru că tot ea adaugă, cu glas scăzut: "Am auzit că, azi, nici la 35 de ani nu te mai angajază...".
Din grupul alăturat, o voce punctează condiţia încetării grevei. "Până nu vine o hârtie scrisă de la companie, nu începem lucru. Suntem mai mulţi ca ieri şi o să mai vină".
Î
