În ziua în care Dinamo a împlinit 65 de ani, Dudu Georgescu a vizitat stadionul pe care a făcut istorie, după o pauză de şapte ani. În 2000, golgheterul a emigrat în Canada.
Fostul idol din „Ştefan cel Mare” a văzut derby‑ul Dinamo – Steaua (0‑2) aproape de peluza „câinilor”. De unde a plecat în momentul în care fanii au început să arunce cu beţe şi brichete
43.879 de spectatori a avut Dinamo – Steaua (0-2), de pe Arena Naţională. Care mai de care mai entuziaşti, mai optimişti, agitaţi, că doar a fost zi de derby. Printre ei, o siluetă înaltă, cu alură de fost fotbalist, se strecoară timid. Are o invitaţie la lojă, pe care o scoate discret din buzunar în timp ce ochii cercetează curioşi măruntaiele Naţional Arena.
Aşteptarea liftului de sticlă e prilej de revederi. „Puiule, ce mai faci? Ce bine arăţi!”. Vorbe calde aruncate deoparte şi de alta de către doi foşti adversari în derby-urile de altădată. În tribună, cei doi se despart, fiecare cu colţul lui. Dudu Georgescu şi Anghel Iordănescu, două monumente ale fotbalului nostru. Dudu e timid. Aglomeraţia de la „oficială” îl inhibă, nu e în elementul lui. Se strecoară printre costumele scumpe şi parfumurile tari undeva în stânga, să nu deranjeze. Poate că, însumate, personajele de la loje adună sute de mii de euro ori milioane ca avere. Numai că silueta aceea discretă ce s-a scurs pe lângă ele ca o umbră are o altfel de avuţie: 252 de goluri în Liga I! 207 numai în tricoul lui Dinamo. Numele lui, Dudu Georgescu. O icoană printre dinamovişti, un fotbalist imens pentru foştii adversari.
El, omul plecat acum 13 în Canada pentru a-şi realiza un trai mai bun, şi-a făcut reintrarea în fotbalul nostru la un derby la care Dinamo chiar avea nevoie de exemplul lui. A plecat atunci când au început să zboare pe teren beţe şi brichete. Pe vremea lui nu era aşa, oamenii aplaudau, steliş
