- Social - nr. 93 / 15 Mai, 2013 In 15 februarie 1919, Consiliul militar interaliata fixat o zona tampon intre trupele romane si cele ungare, al carui ax era calea ferata Satu Mare – Oradea – Arad. Guvernul de la Budapesta a refuzat sa se conformeze deciziei forului militar aliat si a demisionat. Guvernul Karoly a trecut puterea in Ungaria unui guvern format din comunisti si socialisti de stanga. Acest guvern il avea ca premier pe Garbai Sandor, iar la externe si armata pe Kunn Bela, un colaborator apropiat lui V. I. Lenin. Predarea puterii in mainile comunistilor era o noua si sperata manevra politica a claselor conducatoare ungare, menita sa refaca Ungaria Mare. Guvernul comunist era sigur - spunea Kunn Bela - de un ajutor din partea lui Lenin si Rusia Sovietica pentru recuperarea Transilvaniei. Noul guvern a decretat mobilizare generala si a trimis forte militare in zona neutra, provocand ciocniri si terorizand populatia romaneasca, intre timp la Paris se desfasurau lucrarile comisiei insarcinate cu examinarea revendicarilor romanesti. Comisia a stabilit frontierele dintre Romania, Iugoslavia si Ungaria, in concordanta cu hotararea de unire de la Alba Iulia. Frontiera propusa urma sa fie discutata si aprobata de forurile decizionale ale Conferintei de pace. Cu toate aceste actiuni, Republica Ungara, in loc sa-si concretizeze pozitia fata de hotararea Conferintei, a luat o serie de masuri militare si politice, pregatindu-se sa atace Romania si Cehoslovacia. Astfel, in noaptea de 15 spre 16 aprilie 1919, armata ungara a dezlantuit ofensiva impotriva Armatei romane situata pe frontul din Muntii Apuseni, urmarind ocuparea intregului teritoriu al Transilvaniei. In situatia data, Armata romana din acea parte a Ardealului, avand in frunte pe generalul Gheorghe Mardarescu si la sectia operatii pe locotenentcolonel Ion Antonescu, a declansat contra ofensiva pe un front de