„Noi împotriva noastră adică puterea împotriva puterii. Nu mi-am putut închipui niciodată că voi trăi astfel de momente nici măcar în cele mai agitate vise de coşmar. Dacă gândeşti ca un patron veritabil, independent de ingerinţele tradiţionale în societăţile cu capital de stat, cu instinctul profitului pătruns în sânge aflat la înghesuiala falimentului, acţionezi ca un disperat, arunci în lupta toată muniţia, sacrifici orice resursă umană aparent inutilă şi neloială, reduci salarii, cauţi colaci de salvare, cauţi cârje, îţi organizezi propriul SMURD, cauţi nereguli, cauţi orice crezi că te poate salva. CEO are un ultimatum de la FMI: nu se privatizează majoritar cu disponibilizări masive, numai dacă va avea profit. În asemenea condiţii, sunt justificate toate măsurile luate chiar dacă nu convin multor privilegiaţi de fostele forme de organizare, de fosta guvernare, numai dacă au fost convenite cu sindicatele după simulări prealabile. În acelaşi timp, nu trebuie să ignorăm faptul că performanţele oricărui agent economic nu depind numai de dotarea tehnică de bază materială ele depind în cea mai mare parte de valoarea şi implicarea resursei umane în atingerea obiectivelor. Eu am avut un principiu în conducere: decât să lucrezi cu o forţă de muncă ostilă care te lucrează pe la spate mai bine îi disponibilizezi sau îi tragi pe o linie moartă fără nicio competentă sau responsabilitate. Nu ştiu cum se face că mama ostililor conducerii CEO este mereu gravidă. Acum după cele întâmplate constat ca în CEO domneşte o atmosferă foarte tensionată din interior, parcă nu era suficient “sprijinul” ANRE condus din umbra de băieţii deştepţi. Vorba lui Ştrul: au dreptate şi sindicatele are dreptate şi conducerea CEO. Eu sunt convins că toate măsurile luate sunt cu acordul tacit al ministrului de resort. Nu vedeţi câtă confuzie există în sistemul energetic naţional? Aceşti habarniş