Mierea face parte din categoria produselor susceptibile la o gama larga de falsificari prin substituiri sau adaosuri nepermise. Dintre numeroasele substante care pot fi folosite ca agenti de falsificare amintim substantele dulci din categoria zaharurilor si a substantelor indulcitoare sintetice. Acestea duc la modificarea compozitiei si a insusirilor fizico-chimice naturale si, uneori, la modificarea caracteristicilor organoleptice.
Pentru corectarea aspectului, consistentei, aromei, gustului, spectrului polinic si chiar pentru corectarea unor paramentri chimici (mai ales aciditatea), falsificatorii de miere recurg la adaugarea de alte substante, pentru mascarea efectelor falsificarii propriu-zise. In aceasta categorie se incadreaza si adaugarea de substante conservante pentru prevenirea fermentarii, care se poate instala ca urmare a practicilor de falsificare.
Uneori, falsificarea mierii este atat de reusita incat nu poate fi depistata decat prin analize de laborator.
Verificarea mierii
Verificarea aromei, a gustului si a savorii mierii Mierea naturala are un miros de parfumuri, care provin de la plantele melifere din care albinele au cules nectarul. Gustul si savoarea sunt specifice plantelor de la care provine mierea, gustul este dulce, placut si aromat. Gustul mai poate insela, exista miere falsificata cu un adaos de zahar fiert in plante.
Verificarea densitatii mierii
Mierea are o densitate de 1,45, adica este de 1,45 ori mai densa decat apa. In consecinta, atunci cand lasati mierea de pe o lingura sa se scurga intr-un pahar cu apa, aceasta va cadea rapid catre fundul paharului si va ramane acolo.
Mierea falsificata, avand in compozitie doar glucoza sau fructoza si o densitate mai mica decat mierea naturala, nu va cadea pe fundul paharului, ci se va imprastia foarte usor in tot volumul apei, atunci cand va
