„Carul cu boi”, „Atacul de la Smârdan”, „Fetiţa cu basma roşie”, picturile de la Mănăstirile din Căldăruşani şi Agapia...
Unul dintre marii pictori români, a cărui poveste de viaţă nu poate fi decât una aparte în „urgia” prezentului.
Nicolae Grigorescu s-a născut pe 15 mai 1838, în localitatea dâmboviţeană Pitaru, într-o familie cu şapte copii. Obligat, după decesul tatălui, să se mute încă din copilărie în Bucureşti, în mahalaua Cărămidari, micul Nicolae va contribui la veniturile mici ale familiei pictând icoane.
Mama l-a învăţat
Din cauza sărăciei, viitorul pictor va fi învăţat de mama sa să scrie şi să citească. În 1856, când avea doar 18 ani, pictează „Mihai scăpând stindardul”, pânză pe care o prezintă domnitorului Barbu Ştirbey. Alături de pictură, el va ataşa o petiţie prin care solicită şefului statului o bursă de studii. Cel care îi va oferi ajutor financiar pentru a studia la Paris va fi însă Mihail Kogălniceanu. Ajuns în capitala Franţei, este acceptat la Şcoala de Belle-Arte, unde va fi coleg cu celebrul Renoir.
Nu va rămâne foarte mult la Paris. Se mută la Barbizon, atras fiind de concepţiile Şcolii de Pictură din această localitate. În urma expoziţiei artiştilor de la Barbizon din 1868, Napoleon al III-lea, Împăratul Franţei, achiziţiona „Glastra cu flori” a lui Grigorescu, aceasta fiind una din cele patru picturi cumpărate de monarh.
Un record
Revine în ţară şi, în 1877, ia parte la Războiul de Independenţă, ca „pictor de front”. Astfel, va realiza o serie de schiţe, care vor deveni ulterior impresionante lucrări. Lucru notabil: le-a realizat în timp ce era martor la luptele de la Griviţa şi Rahova. Ca un fapt inedit, în 1872, Ion Ghica, prim-ministru, preşedinte al Academiei Române, cumpăra celebra „Ţigancă de la Ghergani”, pentru suma de 10.000 de lei, stabilind ceea ce specialiştii în
