În 1981, nişte băieţi şi sintetizatoarele lor fermecate băteau la porţile celebrităţii. Aproape 12 ani mai târziu, trupa acelor băieţi era sinonimă cu istoria unui gen muzical: genul „Depeche Mode“.
Era imposibil ca piesa asta să nu aibă succes. În februarie 1981, când „I Just Can’t Get Enough“ a fost lansată, muzica de larg consum, cea făcând parte din ceea ce britanicii numesc „popular culture“, era în plină regrupare. Taifunul punk trecuse, deschizând în urma sa o altă definiţie a revoltei prin muzică, dar şi lăsând schelete pe care aveau să se construiască majoritatea curentelor muzicale ale anilor 1980: post punk, new wave sau goth. Bun, veţi spune, ce legătură are piesa asta dansantă, care le-a deschis drumul celor de la Depeche Mode către celebritatea mondială de astăzi, cu chitara, strigătul şi revolta tinerilor furioşi, cu cercei în nas şi părul colorat strident?
Ei bine, are. Când „I Just Can’t Get Enough“ a fost aruncată pe piaţă de trupa formată în Basildon, Essex, nişa, cum ar spune corporatiştii de astăzi, era goală. O întreagă categorie muzicală aştepta un astfel de produs. Marea Britanie intrase în epoca „Margaret Thatcher“, cea a reformelor economice dure, a revoltelor de stradă şi a sărăciei. Imaginaţi-vă blocurile gri din oraşele industriale engleze, ploaia continuă, poluarea excesivă din acei ani, lipindu-se de toţi şi de toate. Toate acoperite de ritmul ăsta galopant, ce nu te lăsa să te aşezi pe scaun.
La 33 de ani de la acel moment, muzicienii de la Depeche Mode sunt în continuare pe o nişă, dar nu una găsită goală, ci pe una inventată de ei. Au vândut, între timp, zeci de milioane de albume, au avut încasări record din turnee, au primit toate premiile muzicale posibile. Şi continuă. Anul acesta şi-au lansat al 13-lea album, „Delta Machine“, urmat de turneul omonim ce a ajuns şi la Bucureşti. Ce alt exemplu mai bun desp
