“Un prieten mi-a atras atentia asupra unui articol – extrem de interesant – al lui Arthur Schlesinger Jr. Articolul, intitulat “Not Right, Not Left, but a Vital Center”, a fost scris in 1948 si a fost publicat in New York Times Magazine. Va amintiti – in 1948 si George Orwell isi scria celebra carte, “1984”. Cata deosebire intre cele doua viziuni…
Au trecut 65 de ani de atunci si au trecut aproape 25 de ani de la ridicarea Cortinei de fier in Europa. Ce s-a intamplat in acesti ani cu doctrinele politice – ca suport al activitatii guvernamentale a partidelor? Ramanem, din pacate, in continuare, prizonieri ai separarii in Stanga si Dreapta politica.
Articolul lui Schlesinger este extraordinar pentru timpul in care a fost scris – incepuse Razboiul rece! El sublinia insa, pentru decidentii in materie de politica externa din SUA, distinctia dintre stanga comunista si stanga non-comunista, evidentiind aparitia a ceea ce el a numit “A Treia Forta”, formata din partidele socialiste. Evident, in Europa, in ultimile decenii, prin initiativa, in special, a lui Tony Blair, a fost lansata o formula de CENTRU- stanga (“progressive”), formula de sinteza (pe care unii o numesc varianta social- democrata “domesticita”), denumita “A TREIA CALE”.
Daca in cazul dichotomiei stanga/dreapta, diferentierea se realiza prin atitudinea fata de schimbare si modalitatea de infaptuire a ei (revolutie sau gradualitate), daca in cazul tarilor cu sistem bipartid lucrurile sunt mai clare, situatia este mai complicata in Europa contemporana, “combinatiile” politice, in formule de alianta extravagante ce puneau sau pun accentul pe “pragmatismul” guvernarii si pe “interesul national”, au dus la o erodare doctrinara sau chiar la trimiterea in derizoriu a docrinelor, fundamentul “doctrinar” comun al guvernarilor fiind oferit de o reteta tip Mac Donald, reteta modificata din cand in can
