Eram depresiv. O perioadă dificilă-n viață, rătăcit și indiferent. Jur că n-am văzut din ce parte a venit, și când deja mă lovise era prea târziu. N-a fost momentul de neatenție al altcuiva pentru că eram de față și puteam reacționa la timp. Urlam simplu „stop” și deschideam televizorul pe Taraf TV unde sigur era ceva mai bun. Dar n-am mai reacționat și așa am ajuns să mă sinucid cinematografic urmărind „Minte-mă frumos”, primitivismul artistic în care Pro-ul a băgat bani frumoși. Până la urmă, în ce rahat nu bagă Pro-ul bani?
Din start un film cu Loredana Groza-i prost. Aș putea scrie cântece și romane despre cât de incompletă și de nesatisfăcătoare este această femeie pe toate planurile artistice, dar las doar muștele să se-ntrebe „Loredano, ce căcat ai mâncat în viață de ai atât noroc?”. Cu toate astea nu m-am oprit la timp și-am surprins un Andi Vasluianu într-un rol mai penibil decât cel jucat în reclama la 7 Seri când se minuna că promovarea revistei a fost făcută aruncând pe jos exemplare și lăsând să fie călcată în picioare. În „Minte-mă frumos” Andi Vasluianu este Dani, gigolo, amant și provider de internet. Pentru fete rafinate, un cocalar cu dubă. Dani are un prieten, Toni. Tocilar, introvertit, pasional, gras, fără sex-appeal, interpretat de Marius Damian, acesta fiind și singura dovadă că-n filmul ăsta există și-o urmă de actorie.
Toni se-ndrăgostește pe internet de Oana, dar o minte cu poze că-i Toni. Nu că-i genial și original? Dar nici Oana nu-i brează, că-i și ea grasă și introvertită, așa că-l minte pe Toni că-i Dana, prietena ei bună de dus pe Dorobanți. Hai că nici Hollywoodul n-o gândea așa. Luna asta. Și așa se-ncurcă toată povestea, dialoguri penibile, glume parcă scrise de Bobonete sau de Serviciul Român de Comedie și personaje prost conturate și jucate. Cât Măruță să urmărești ca să gândești următoarea glumă: „Băieți, să-mi cum
