Încă dinaintea erei noastre, pâinea era alimentul de bază al lumii. Omul a venerat-o din cele mai vechi timpuri şi a creat în jurul ei adevărate mituri religioase, propagande politice şi i-a dat titulatura de aliment sacru.

Oamenii au început să prepare pâine încă din perioada Neoliticului. Potrivit descoperirilor arheologice, se pare că pâinea primitivă era un fel de terci făcut din cereale pisate şi apă. Odată cu omenirea, pâinea a început şi ea să evolueze. Aşa se face că sumerienii au creat din acel terci nişte turte nedospite făcute din orz, dezvoltând astfel şi tehnica coacerii. Egiptenii mâncau şi ei asemenea turte. Diferenţa era că pâinea egiptenilor avea miezul mult mai gros. Pâinea lor, numită la vremea aceea Ta, se găsea la micii comercianţi care o vindeau pe stradă. Pâinea lumii antice

Unul dintre principalele ingrediente ale pâinii este drojdia, element care se pare că a fost descoperit cu mult înaintea erei noastre. Popoarele antice şi-au dat seama că pâinea iese mai bună şi mai pufoasă dacă este lăsată la dospit. Coca fermenta datorită unor colonii de ciuperci microscopice unicelulare. Aceea era de fapt drojdie naturală.

Pe măsură ce cultura pâinii a început să se dezvolte, tehnica a luat şi ea avânt. Astfel, popoarele antice au descoperit reţete noi pentru o pâine mai gustoasă. De exemplu, galii şi ibericii foloseau în loc de drojdie, spuma de la bere deoarece, spuneau ei, pâinea era mult mai uşor de digerat. Popoarele amatoare de vinuri, precum romanii sau grecii, utilizau o pastă făcută din must şi făină sau tărâţe de grâu şi vin. Cea mai bună cocă era aceea lăsată la dospit cu o zi înainte.

Lumea antică dispunea de tipuri variate de pâine. Conform izvoarelor antice greceşti, oamenii făceau din aluat pâine, prăjituri sau chiar clătite. Cele mai populare erau pâinea cu miere şi ulei, franzelele cu seminţe de mac şi chif