Pentru a atinge potentialul real de crestere aflat in zona lui 4%, Romania trebuie sa isi refaca arhitectura financiara. Sitemul financiar este una din arhitecturile de nivel meta care ar trebui pozitionat catre atingerea unui scop in acest caz atingerea potentialului real de crestere al Romaniei.

Sistemul financiar romanesc este ineficient si vetust (nu este o calitate in acest caz) datorita reglementatorului care a functionat si ca arhitect in acest caz. Multiplele bariere introduse din nesiguranta data de necunoastere au generat situatia de acum cu nenumarate banci de vinzare, cu apetit scazut si cunostinte pe masura.

Pentru repornirea creditarii, a finantarii de proiecte complexe cu potential de multiplicare nu trebuie asteptat in mod pasiv “revenirea pe crestere”.

Teoria potrivit careia creditarea va reveni cu o intirziere de un numar de luni dupa revenirea cresterii economice in Romania este una de natur pasiv defensiva.

Exista lichiditate excedentara si alocarea portofoliilor se face si in continuare dupa potentialul “monetizabil”. Acesta este din belsug in economia Romaniei, tara europeana, bine pozitionata geografic, cu resurse si caracteristici de economie emergenta.

O tara care “refuza” sa creasca este o problema pentru orice investitor.

Revenind la arhitectura necesara, am atins problema lichiditati in “Lichiditate adecvată ? Posibil. Dar sigur nu şi pentru creditare”

, a dobanzilor in “Duplicitatea… dobânzilor”, “Dobânda și Nastratin Hogea (I)”, “Dobanda si Nastratin Hogea (II)” si a eliminarii restrictiilor suplimentare de creditare care nu s emai regasesc in nici una din tarile europene, ceea ce face ca banii sa ocoleasca si prin aceasta bariera Romania in “Creditul de consum … si da-i si lupta”.

Pentru ca banii sa ajunga la proiecte la costuri corecte exista nevoie de “canale” si de expertiza.

Experti