Pentru Victor Ponta, la fel ca pentru Ion Iliescu, proprietatea e un moft. Pentru Crin Antonescu, proprietatea e sfântă, chiar dacă ea a fost obţinută în urma unor afaceri ilicite.

Premierul vrea ca proprietatea să nu mai fie garantată prin Constituţie, pentru a putea "confisca o căruţă a celui care a mers să fure stâlpii de înaltă tensiune", pentru a-i lua "maşina unuia căruia i-am luat permisul de conducere de cinci ori şi a făcut accidente", pentru a "îngropa conducta cu Republica Moldova în pământ într-o lună, nu în doi ani", pentru că "autostrada spre mare a stat doi ani după exproprieri", iar acest lucru este inadmisibil.

"Eu vorbesc de lucruri foarte concrete, teoria, principiile imuabile sunt superbe, sublime. Problema este că noi de ani de zile ne blocăm. Uitaţi-vă câte lucruri avem de rezolvat în fiecare zi", şi-a argumentat Ponta poziţia publică. Pentru un socialist nu este grav să relativizezi conceptul de proprietate.

Electoratul pauper al PSD nu rezonează la astfel de teme, pentru că nu a agonistit prea mult pe timpul vieţii. Socialiştii vor ca oamenii să deţină proprietăţi, doar pentru a le putea impozita. Pentru un liberal, aşa cum pretinde Crin Antonescu că este, să susţii că proprietatea privată e sfântă, indiferent dacă ea a fost dobândită de pe urma unor acte de corupţie, este anacronic.

E drept că majoritatea alegătorilor nu dă doi bani pe doctrine. Sunt însă şi votanţi care ştiu, cât de cât, ce înseamnă Dreapta, ce înseamnă liberalismul. Unde- i liberalismul în declaraţia lui Crin Antonescu? Corupţia distorsionează piaţa, afectează competiţia în economie, anulează meritocraţia. Ea instituie chiar o "clasă socială": clasa îmbogăţiţilor "capitalismului de cumetrie", vorba lui Ion Iliescu.

Pe scurt: clasa parveniţilor. Ori piaţa liberă, accesul liber la resurse, competiţia economică neîngrădită, meritocraţia sunt valori de