Sindicaliştii de la Federaţia Naţională Mine Energie se află în Bucureşti la a treia zi de proteste. Imaginile primite ieri cu cei care protestau pentru binele mineritului din Gorj ridică multe semne de întrebare cu privire la forţa de care dispun sindicatele de a mai mobiliza oameni în stradă. Protestul a fost destul de anemic, având în vedere amploarea cu care a fost prezentat în presă.

FNME a anunţat că va trimite la București câte 100 de mineri şi energeticieni în fiecare zi de la mai multe subunităţi ale Complexului Oltenia. De la Gorj au fost văzuţi plecând spre Capitală în autocare, însă probabil unii s-au pierdut pe drum, pentru că nu au mai ajuns la destinaţie. Mitingul de la ANRE ar trebui să fie unul care să schimbe, într-un fel sau altul, opiniile autorităţii cu privire la soarta celui mai mare producător de energie pe bază de lignit din ţară. Numai că amploarea lui este doar o palidă amintire a mişcărilor de stradă de acum câţiva ani. Interpretări pot fi multe, de la lipsa autorităţii sau credibilităţii sindicale şi până la dezinteresul pentru o astfel de problemă, deşi prima variantă pare mai plauzibilă.

Pichetare cu două pancarte

Dacă luăm în calcul tentativa de protest de la ANRE, este destul de greu de crezut că dintr-un grup atât de restrâns o mişcare sindicală poate evolua până la un amplu protest de 5.000 de oameni pe care FNME l-a anunţat cu surle şi trâmbiţe pentru data de 24 mai. Una peste alta, cei prezenţi la Bucureşti, la pichetare, au avut, după câte se pare, nişte condiţii bunicele de protest, organizatorii, în speţă FNME, punându-le la dispoziţie impresionantul număr de 2 pancarte plus două bannere, unul pe care scria „Fără concedieri în Complexul Energetic Oltenia!” şi unul cu mesajul „ANRE = Sabotorul economiei româneşti”, precum şi fluiere, şepci cu însemnul federaţiei şi o portavoce. Nu în ultimul rând, li s-a asig