Într-un interviu televizat, profesorul Radu Golban învinuia Banca Naţională că „minte cetăţenii în legătură cu binefacerile leului tare“, pentru că de fapt întărirea monedei naţionale n-ar face altceva decât să împovăreze economia. Drept care notează: „În timp ce toate ţările caută să aibă o valută ieftină, ca să-şi promoveze exporturile, noi căutăm să avem un leu puternic, ca să devenim buni importatori“. Aşa cum am precizat în comentariul de miercurea trecută, nu totdeauna şi nu în toate împrejurările exporturile sunt încurajate cu deprecieri. Iar dacă ne referim la România, din acest timp, o depreciere puternică a leului, cum şi-ar dori domnul Golban, le-ar produce chiar mari probleme celor mai mulţi dintre exportatori.
Au fost ori sunt încurajate importurile? Aparenţele sunt înşelătoare şi în capcana lor a căzut domnul Golban. Foarte multe dintre autoturismele de pe străzile oraşelor noastre sunt cumpărate la mâna a doua sau a treia din târgurile din Germania şi din alte ţări din vestul Europei, multe plătite cu bani câştigaţi în afara ţării şi deci fără o legătură directă cu balanţa noastră comercială. În privinţa electrocasnicelor şi electronicelor, lucrurile sunt şi mai simple: puţine vin din import; cele mai multe sunt fabricate în România, în fabrici ridicate cu investiţii străine. Într-adevăr, avem o problemă grea cu importul de alimente. Dacă facem însă o analiză serioasă, bazată pe date statistice şi nu pe simple impresii de turist, vom vedea că totalul acestor importuri, pe care le-am putea numi de consum, nu depăşeşte 16,9% în timp ce 83,1 la sută din importuri sunt vitale pentru producţia de export.
Dacă în anul 1999, întregul export al României totaliza 7,9 miliarde de euro, în timp ce astăzi numai în Germania exportăm mai mult, adică de 8,4 miliarde de euro; şi dacă astăzi, faţă de 1999, exportul total al României a crescut de apr
