Reporter: Care este diagnosticul de ultimă oră după analizele făcute pacientului numit Poşta Română?
Ion Smeeianu: Poşta Română se află într-o situaţie dificilă, moştenind trei ani de datorii foarte grele; 180 de milioane de lei în 2009, 120 de milioane în 2010, 182 de milioane în 2011, per total datoria ridicându-se la peste 120 de milioane de euro. În plus, ANAF a descoperit la un control încă 90 de milioane de lei, datorii din 2003-2009, TVA şi impozit pe profit, greşit facturate, plus penalităţile aferente. Acum mai avem un control pentru perioada 2009-2012 care cine ştie ce datorii va mai scoate la iveală? Deci din punct de vedere financiar, societatea este într-o situaţie foarte delicată.
Reporter: Vorbim de colaps?
Ei, nu… Veniturile societăţii nu au scăzut, cu toate că odată cu deschiderea pieţei concurenţiale se aştepta o scădere a veniturilor cu 10-20 %. Ele se menţin în continuare undeva la 100-105 milioane de lei lunar.
Reporter: Cum a fost posibil un asemenea dezmăţ, furt, căpuşare… cum doriţi să-i spunem?
Ion Smeeianu: Haideţi să vă spun cum a fost posibil… Şi vă prezint doar câteva contracte dezastruoase cu care am avut tangenţă de un an de când sunt director general;
Porsche Mobility… Flotă auto, 20 de milioane de euro pe patru ani. Practic, maşinile trebuiau date înapoi, însă eu încerc să transform acest leasing într-un leasing financiar şi să menţin flota auto. Este un contract complet fraudulos. Apoi contractul cu STS… însă nu acela pe care-l ştim cu toţii, ci o firmă de apartament. Aici e culmea culmilor! Se semnează un contract pentru dotarea cu POS-uri a societăţii poştale.
Se trenează, iar la un moment dat, Poşta consideră că trebuie să rezilieze contractul şi îl reziliază, dar cu o literă alta decât cea normală stipulată în contract, se merge în instanţă, iar acolo se constată nulitatea rezilierii contra
