Părintele nostru staret, Arhimandritul Justin Pârvu, ne-a fost si ne este tuturor pildă de viată în Hristos si de neîncetată părtăsie cu Dumnezeu si cu Sfintii. Ani de zile ne-a dăruit neconditionat dragostea sa si numai cei ce i-au fost alături clipă de clipă stiu ce program de nevointe supra-omenesti si-a impus pentru a mîngîia, a alina si a tămădui suferintele sufletesti si trupesti ale celor ce i-au trecut pragul si pentru a cîstiga pentru Hristos si Împărătia cerurilor pe toti cei depărtati de Dumnezeu. Unii dintre noi i-am cunoscut personal pe Părintii Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc, Sofian Boghiu si Adrian Făgeteanu si stim că nici unul dintre ei nu a avut o nevointă atît de mare pe cît si-a luat Părintele Justin. Ani de zile si-a oprit pentru sine doar 2-3 ore de somn pe zi, renuntînd de multe ori si la acelea dacă vreun pelerin se rătăcea sub fereastra chiliei sale tocmai cînd sfintia sa ar fi trebuit să se odihnească. De multe ori i-am fost alături 16 pînă la 20 de ore pe zi, încercînd să ne jertfim tineretile si ostenindu-ne alături de Părintele Justin, dar fără a putea să tinem pasul cu inima sa cea rîvnitoare după Dumnezeu. Nici unul dintre noi nu poate să spună că a reusit să se ridice la înăltimea dragostei si jertfelniciei părintelui staret. De aceea nici unul dintre noi, cei ce i-am fost si îi sîntem încă alături zi si noapte nu va putea să pretindă că am înteles legătura sa cu Dumnezeu si am făcut îndeajuns pentru a-i dărui Părintelui Justin fie cîtusi de putin ca să îi usurăm crucea pe care singur si-a luat-o pentru mîntuirea noastră. Rîvna sa minunată este cea care ne-a chemat la Hristos, la nevointele pentru despătimire si pentru cîstigarea Împărătiei cerurilor. Sute si uneori mii de oameni i-au trecut zilnic pragul si îi poartă în suflet cuvintele si puterea rugăciunii sale. E foarte firesc, pentru aceea, ca atentia tuturor celor ce l-au cunoscut