- Social - nr. 94 / 16 Mai, 2013 (43 de ani de la inundatiile din mai 1970) La parter toata lumea avea treaba. Se curata, se punea la uscat, se stergea, se plangea pentru hainutele murdarite de namol ale papusii. Imi ardeau calcaiele sa ies odata, sa vad ce s-a intamplat, cum arata orasul de jos si unde pot sa ajut (chemarile transmise prin radio ar fi mobilizat si pe cel mai lenes barbat capabil de munca). Nu era chip sa pornesc pe bicicleta, pentru ca la usa de iesire apa era la circa 35 cm. Am coborat-o pe franghia de pe balcon, am dat ocol casei ca sa ajung la un loc mai ridicat, am incalecat si am pedalat in forta pe serpentina veche (Calea Secuilor Martiri). La izvor era coada. Toata lumea avea recipiente de cel putin 10 litri, pentru ca apa de la robinet era mai mult "cafea cu lapte”. Str. Gheorghe Marinescu era curata, dar ocupata pe o banda cu masini militare, la fel ca si str. M. Viteazul. Am incercat sa intru la comenduirea Garnizoanei, dar paza m-a refuzat. Ofiterul de serviciu, in schimb, auzind ca sunt ofiter in alta garnizoana, m-a indreptat politicos catre cetate. In starea de necesitate, o parte din sarcinile comenduirii le preia Centrul Militar – Comisariatul. Bulevardul 1 Mai era plin cu masini aproape noi, avand ca incarcatura permanenta pontoane, suporti de mal, portite din completul de batere piloti, unele aveau salupe la remorca, altele erau carosate ca autodube. Civil fiind, nu am incercat sa ma informez. Atat am stiut, ca sunt din cazarma de la podul Mures, pentru ca le vazusem din tren cand am venit acasa. Intamplarea a facut, sa-mi intalnesc un fost coleg de sport si de joaca de la "Eminescu”. Era in uniforma de maistru militar, purta mustata si numai ochii iscoditori si jucausi l-au tradat. Era Giorgio (maistru militar, regretatul Trif Gheorghe). I-am spus ca si eu sunt locotenent, lucrez tot la un atelier de reparatii auto (putin mai ma