Peste spectacolul oferit de Traian Basescu la acceptarea listei procurorilor sefi s-a lasat cortina, actorii se retrag si coabitacii ( inspiranta sintagma lui Tapalaga) isi freaca satisfacuti mainile. Imparteala e pe placul tuturor, de la Ponta si Dragnea, la Fenechiu si Voiculescu, pina la Udrea si Basescu. Toti si-au asigurat un fir scurt spre dosare. Presedintele s-a chinuit sa explice numirea lui Nitu prin argumente care i s-ar fi parut lui insusi jalnice pe vremea cind sustinea ca "justitia nu e obiect de negociere" si ca nu vrea la sefia parchetelor "un baiat frumos, care miroase a Dior", ci unul « cu dosare, rezultate, experienta »
In primul rind, a dat asigurari ca Nitu e un profesionist sadea, ca a iesit pe plus la avize pozitive- 2 la 1, ca face "echipa" cu ceilalti ( da, vor lucra mina in mina pentru NUP-urile la dosarele politice dupa ce ies de la sala de fitness) si ca, tineti-va bine, de acum incolo o sa inceapa epoca de aur a anticoruptiei, aia de pe timpul lui Morar fiind doar un antrenament. Incercind sa-si expuna ultimii muschi de jucator, presedintele ne-a dat o veste cu adevarat proasta: "desemnarea nu era un targ de nerefuzat, pur si simplu a fost o solutie la care am ajuns". Adica exact ceea ce i s-a spus (vezi articolul "Basescu, o semnatura cit o reevaluare), ca nicio coabitare din lume nu-l obliga sa accepte trocul politic cu Ponta exact in zona justitiei. Acum ca a facut-o, isi asuma in totalitate “responsabilitatea”, aia la care a facut mereu recurs in situatiile complicate, si urmarile pe termen lung ale gestului. "Solutia", o va deconta tot politic. Aferim.
Marturisesc insa ca cea mai tare chestie din prestatia presedintelui mi s-a parut indicatia data lui Nitu de a "clarifica macar doua aspecte din Revolutie: cine a luat decizia politica si a cerut ministrului Apararii sa fie scoasa armata impotriva poporului si, mai ales,
