Aș dori să precizez de la bun început că volumul ,,Povestea unui colț de rai Slănic-Moldova pe care îl voi lansa la Onești, vineri, 17 mai 2013 (la Cafeneaua Literară, din str. Libertății, nr. 11 din municipiul Onești, cu începere de la ora 17.30), aflat acum la cea de-a doua ediție (cu toate noutățile, modificările și adăugirile inserate), nu este unul stricto sensu monografic (,,rămas în zona istoriei literare de aulă academică”) – deși păstrează caracteristicile unei astfel de lucrări – ci mai degrabă, avem de-a face cu o poveste ce tratează evoluția în timp a stațiunii Slănic-Moldova, prin prisma mai multor genuri publicistice specifice jurnalismului ce parcurg etapele unei activităţi laborioase din punct de vedere documentaristic (strângerea, verificarea şi prezentarea informaţiilor referitoare la evenimentele trecute şi prezente, adică acea investigaţie de tip jurnalistic), incluzând aici anumite tendinţe, rezultate, personaje-cheie și portrete literare, texte inedite şi mărturii ale contemporanilor, reconstituirea atmosferei specifice epocilor pe care le traversează cartea, toate acestea având însă la bază, studii de fundamentare istorico-științifică, documente și lucrări de mare valoare istorică și literară.

Practic, am avut în față un joc de puzzle, un joc tipic britanic, un joc al răbdării, care constă în reconstituirea unui întreg, a unei imagini sau a unui obiect, prin îmbinarea mai multor piese, a unor fragmente decupate. Cam asta e tot ceea ce am făcut eu, dar vă spun cu mâna pe inimă că nu a fost deloc ușor, deși, satisfacția finală, cea a momentului în care am reușit recompunerea din mulțimea de fragmente a imaginii orășelului-stațiune (unele dintre ele pierdute printre amintirile din lada sa cu zestre, sau în abisul timpului), a fost una uriașă, direct proporțională cu efortul întreprins.

Am găsit povești încântătoare și oame