Sâmbăta trecută, tusea puştilor mei m-a dus la spital şi apoi, cam în jurul orelor 21.30, la farmacia deschisă non-stop. Pe scara unui magazin de lângă farmacie stătea un domn cu telefonul la ureche. După câteva secunde, îl aud spunând: „Bună, drăguţo, de când m-am însurat nu mi-ai mai răspuns la telefon. Eşti cam scumpă la vedere şi la vorbă“. Nu ştiu ce i-o fi răspuns drăguţa, dar am întors capul ca să pot zâmbi în voie.
De curând, am purtat o conversaţie cu un amic care-mi spunea că are foarte mult respect pentru soţia sa, mai ales pentru că i-a dăruit doi copii, dar cam atât.
Zilele trecute, un prieten mi-a spus că s-a despărţit de soţia lui şi l-am văzut trist.
Nu cu mult timp în urmă, în blocul ISEH, soţul şi-a omorât soţia, apoi s-a sinucis.
Trăim în cupluri, mulţi dintre noi ferm convinşi că ne cunoaştem partenerul mai bine decât propria fiinţă. Cazuri precum cele prezentate mai sus mă determină să cred că nu-i aşa, că sunt cuvinte pe care nu le spunem persoanei cu care împărţim patul, vise pe care nu le povestim, speranţe pe care nu le împărtăşim, păcate pe care nu le mărturisim, dorinţe pe care nu le exprimăm.
În urmă cu vreo 15 ani, o doamnă foarte frumoasă şi foarte măritată era curtată în ciuda statutului de diverşi amatori de picioare lungi şi ochi verzi. Întrebând-o dacă a cedat vreodată seducţiei, mi-a spus: „Vreau să mă pot uita în fiecare dimineaţă în oglindă“.
Argumente pro şi contra monogamiei putem găsi oriunde, oricând şi la oricine, dar cred că cel mai bine e să nu te minţi pe tine însuţi/însăţi. Şi să nu fie copilul/copiii, singurul argument pentru continuarea unei relaţii oficializate sau nu.
Înainte să mergem la culcare, îi spun fetiţei să pupe „băieţii“. De multe ori, recunosc, eu îmi pup doar băieţelul, dar fetiţa îmi spune: „Nu uita de tatiii“. Copiii simt totul, chiar ş
