Căutam un subiect aparte pentru a marca, în calendar, ziua de azi când unul dintre amicii mei, un foarte tânăr designer, m-a întrebat: “Dar de ce nu ai scrie despre Bob Călinescu, părintele animaţiei tridimensionale, în România?”. Recunosc că nu cunoşteam mai nimic despre activitatea celui citat, însă, parcurgându-i biografia, aveam să îmi dau seama că, de fapt, nu de puţine ori m-am întâlnit cu creaţiile sale. Doar că nu am ştiut că îi aparţin.
Născut la 16 mai 1926, Bob Călinescu a lăsat semne de neşters în istoria filmului de gen, în România. El este cel care a realizat, ca o prioritate absolută în ţara noastră, filmul tridimensional de animaţie.
De la mai vechii creatori de benzi desenate (comics-uri) la realizatorii de desene animate, artiştii români au parcurs, vreme de decenii, un drum ascendent. Munca pionierilor în filmul de animaţie, din perioada interbelică - Aurel Petrescu şi Marin Iorda –, avea să fie dusă mai departe de creatorii care au venit după ei, în anii ’50-’60, şi, cu siguranţă un succes greu de egalat a fost cel al lui Ion Popescu-Gopo, care, în 1957, câştiga trofeul Palme d’Or, la Cannes, pentru “Scurtă istorie”. Ceea ce a făcut însă Bob Călinescu este singular... El este cel care iniţiază, promovează şi diseminează în România tehnica filemlor de cartoane decupate, pe care a deprins-o în perioada în care a avut o bursă de studii, la Praga, în studioul de filme de păpuşi al lui Jiri Trnka, unul dintre marii designeri de animaţie europeni ai tuturor timpurilor. Marele merit al filmelor sale este de a fi insuflat personajelor tridimensionale... căldura sentimentului uman şi de a le fi îmbrăcat în haina naţională. Dar, dintre toate reuşitele sale artistice, cel mai important este faptul că, pornind de la animaţia cu cartoane decupate a lui Trnka, reuşeşte să dezvolte, inovatic, un limbaj artistic personal, inconfundabul. El
