Acum vreo săptămînă şi ceva, am nimerit pe un post de ştiri care dezbătea o problemă foarte importantă pentru România: Jeremy Clarkson de la Top Gear s-a luat de noi şi de ţărişoara noastră. Parcă el e mare scofală cu Marea lui Britanie – ricanau analiştii. Dar, pînă la urmă, ce-a avut, domnule, Clarkson cu noi?

Îl ştiţi pe tipul ăla creţ-cărunt, în sacouri greşite şi blugi, care face tot felul de glume la emisiunea cu maşini, împreună cu un pitic şi un tip cu mutră de carte de joc? Dacă nu, ori n-aveţi televizor, ori n-aveţi telecomandă. Top Gear e show-ul care se transmite în 150 de ţări, cu o audienţă globală de 350 de milioane de telespectatori, cea mai mare din lume. Ei bine, tocmai tipul creţ, cu blugi, a spus, în rubrica lui din Sunday Times, că unele dintre localităţile româneşti sînt într-un stadiu „care ar fi caracterizat pînă şi de Iisus drept înapoiat“. Şi că, în Europa, românii vor fi arătaţi cu degetul dacă vor încerca să-şi plătească cumpărăturile „cu o gîscă şi cîteva lemne de foc“.

DE ACELASI AUTOR Inventarul televiziunilor fantomă Ouatu şi România travestită Se poate fără Facebook? Cum s-a globalizat Inna Dacă citeşti un singur articol de Clarkson, eşti nedumerit şi te-ai putea scandaliza. Prezentatorul a debutat, însă, în anii ’80, ca ziarist de presă scrisă, şi îşi trimite rubrica la Sunday Times de ani buni, iar textele lui sînt adunate în volume pe cît de amuzante, pe atît de profitabile intelectual – de găsit pe Kindle.com şi în aeroporturi. Analiştii care s-au inflamat ar fi trebuit să deschidă una dintre cărţile sale sau măcar să caute citate din faimosul prezentator, pe Internet. Concludentă ar fi fost şi vizionarea cîtorva ediţii din emisiune, fiindcă, de exemplu, Top Gear UK şi-a cărat omologii de la Top Gear Australia, în locaţia de filmare, cu o maşină pentru puşcăriaşi, pentru a reconstitui, în sens invers, drumul făcu