Oare care este pluralul de la verde? Un plural mai mare, în care să încapă toate nuanţele primăverii. Mă rodea această întrebare, întins într-un şezlong şi privind la Munţii Carpaţi. Îmi propusesem în fiecare an, dar de data aceasta am reuşit: am prins primăvara! Ştiam că vine în fiecare an, dar eram atît de ocupat, încît, pînă să o notez în agendă, ea trecuse deja, ca o iubire de duminică. De iubire a altcuiva... Prindeam doar, eventual, cîteva zile la Buşteni, unde puteam lucra liniştit, priveam din cînd în cînd pe fereastră şi-mi spuneam: „Uite ce frumos e!“ După care, treceam la fraza urmă-toare. Dar totul era doar un decor şi aş fi putut obţine acelaşi efect cu un fototapet HD.
De data aceasta, după cum spuneam, „am fost pe fază“, am fost acolo, am fost prezent... Am văzut-o, am mirosit-o, m-am jucat cu ea, mergînd cîte o sută, două sute de metri mai sus pe munte şi prinzînd ziua de ieri, cînd liliacul de-abia înflorise. Plăcerile mărunte ale vieţii – mi-am zis, am oftat şi am adormit.
DE ACELASI AUTOR Umorul, rîsul şi românii Colectivism şi asociere Eu, nomadul Sărbători... Şi, privind la cerul albastru, am început să cuget la aceste „bucurii mărunte ale vieţii“. Somnul, de pildă – că tot m-am trezit chiar acum. A căzut într-un somn profund – îmi vine mie în minte. Ce prostie, cum să „cazi“ în somn? La somn trebuie să te ridici, trebuie să fii demn de el, trebuie să-i dai răgazul să se trezească, pentru a-i permite să-şi desfăşoare întreaga sa artă de gheişă. În somn nu cazi, acesta nu este doar o simplă odihnă recuperatorie a muncii, ceva legat de refacerea forţelor de producţie. Somnul se „fură“, precum descîntecele, se picoteşte, se leneveşte. Întrebaţi-i pe meridionali ce-i aia siestă şi de ce mai toţi şi-au trecut-o, cu litere roşii, în programul lor de muncă! Dar time is money, iar somnul cere timp, arta de „a pierde timpul“ – drept car
