A existat, cum am mai explicat, o opozitie feroce, chiar de la inceput, fata de initiativa celor peste 70 de senatori de a face o Comisie de ancheta in cazul magistratului Birsan. Si asta in conditiile in care proiectul nu viza altceva decat radiografierea unui singur caz de aviz ilegal al unei interceptari telefonice. Ce o fi starnit atat de mult serparia? Ce se ascunde in spatele tuturor tentativelor de obturare a adevarului? Ce ilegalitati s-au savarsit? Cine e vinovatul? Cum a functionat asaltul serpilor asupra tentativei noastre de a afla adevarul?
Am stenogramele dialogurilor purtate in Biroul Permanent al Senatului. Reiese foarte clar cine s-a opus. Si in ce fel. Mai intai s-a incercat musamalizarea cazului prin pasarea problemei la Comisia de control SRI. O comisie care a fost comparata, de multe persoane, cu un cimitir. Un cimitir al cauzelor. Unde crucile si pietrele de mormant s-au incurcat intre ele de multe ori. Sau au fost incurcate.
Scandalul interceptarii ilegale a magistratului Birsan dateaza de prin 2011. De ce nu s-o fi sesizat pana acum Comisia SRI? De ce a facut-o abia dupa ce eu, impreuna cu Dobritoiu si cu alti peste 70 de senatori, am initiat acest demers? E clar de ce. Partea mai nostima este ca doua saptamani, cat a tras de timp, Comisia SRI nu a facut de fapt nicio investigatie. Si-a insusit pur si simplu o informatie transmisa de conducerea SRI.
Dar era impotriva regulamentului Senatului ca o comisie solicitata de noi sa nu poata functiona. Astfel incat, cu strangere de inima, in cele din urma, Biroul Permanent, in care PNL este in minoritate, a luat decizia de a infiinta Comisia. Insa nu oricum. PSD si-a desemnat cu mare atentie oamenii. Refacand de cateva ori lista. Ca sa fie acolo cei mai “potriviti”.
Initial, UDMR care, prin Attila Verestoy, si-a exprimat totalul dezacord cu existenta Comisiei, a refuzat sa fac
