Ecranele televizunilor de stiri au fost inundate cu imaginile teribile ale unor batrani, oameni cu handicap sever, cu picioare sau maini amputate, chemati periodic la Consiliul Judetean Prahova, condus de social democratul Cosma, pentru a le fi verificata starea de handicap.

De parca un picior taiat ar puta creste la loc precum coada soparlei sau un nevazator isi poate recapata spontan vederea.

Sigur ca suspectez dincolo de acest demers jurnalistic (intamplator desigur, din zona liberala a televiziunilor) un atac la Victor Ponta. E drept ca acesta a incercat sa paseze responsabilitatea spre ministrul liberal al Muncii.

Terfelit a fost si Mircea Cosma, despre care presa a aflat ceea ce putea sa stie demult, ca si-a trimis beizadeaua in Parlament, deputat PSD.

Dincolo de reglarile interne de conturi din USL, deja devenite fapt divers, sa nu ne imaginam ca imaginile teribile sunt specifice doar Directiei de Asistenta Sociala Ploiesti.

Asa se intampla peste tot in tara. Poate ca prin alte locuri organizarea o fi mai buna, cozile mai mici, functionarii poate mai amabili, dar problema este in esenta aceeasi. Dizabilitati definitive si boli incurabile sunt reevaluate periodic de parca minunile dumnezeiesti ar fi la ordinea zilei.

Si tot acest calvar pentru sume derizorii si, in cazurile sa zicem fericite, un salariu mizer pentru insotitor, din care nu se poate de fapt trai.

Exista si handicapatii de lux. Cei care beneficiaza de astfel de acte pentru tot felul de avantaje mai mici sau mai mari, pentru a primi acele drepturi la care adevaratii nefericiti nici nu pot spera vreodata.

Fosta guvernare a facut la un moment dat niste verificari din care a rezultat ca, la cate persoane au patalama de dizabilitate, suntem o tara de handicapati.

Dar handicapatii inchipuiti, de l