În România, în fiecare zi, cel putin 12 pacienti aflati pe liste de asteptare pentru un organ vital mor pentru cã nu au donator. Medicii de la marile centre din tarã reclamã cã foarte multi potentiali donatori nu sunt comunicati în sistem, iar familiile nu sunt abordate. La Spitalul Judetean de Urgentã (SJU) Bacãu existã un coordonator de transplant, dar care se aflã încã în faza de tatonare.
Cãtãlina CHIFU
Sunt trei luni de când la nivel national a fost demaratã o amplã campanie de sprijinire a activitãtii de transplant de organe, care îsi doreste sã convingã familiile celor aflati în moarte cerebralã sã accepte cã nu se mai poate face nimic pentru cei dragi si sã-si dea consimtãmântul pentru prelevarea de organe si salvarea altor vieti. În toate aceste luni, sãptãmânã de sãptãmânã, televiziunile au mediatizat efortul incontestabil al unor medici, cursa contracronometru a echipelor de transplant si bucuria suferinzilor care au primit, dupã ani buni de asteptare, organul care le salveazã viata. “Organele unui tânãr decedat salveazã sase vieti”, este doar unul din articolele de presã care au emotionat mii de cititori. Numai într-o zi, douã mari centre de transplant din tarã – Bucuresti si Cluj – au fãcut sapte transplanturi cu grefã solidã, ficat si rinichi, prelevate de la doi donatori în moarte cerebralã. Un ficat a fost împãrtit astfel încât sã salveze si un copil, si un adult. Exemplele pot continua – doi pacienti cu boli de rinichi au fost operati la Fundeni, iar transplantul renal le-a oferit o nouã sansã la o viatã normalã, dupã ani buni de dializã.
Centrul de Chirurgie Generalã si Transplant Hepatic Fundeni a anuntat, cu ceva timp în urmã, realizarea transplantului hepatic cu numãrul 400.
Niciunul dintre aceste organe vitale care au salvat sute de vieti nu vine de la donatori din Bacãu. Toatã aceastã mobilizare de forte nu se simte, di
